Poezii

Deja-i tarziu si ma intreb ce rost mai are totul? ce rost mai are sa creez, cand merg la pas cu mortul? ce rost mai are sa respir? Sau sa incerc sa inteleg Ce rost? Dilemele tarzii din

Aanonimul

0

0

Autoportret Sunt cineva pe care odata am crezut ca il cunosc imi era prieten, mama, tata m-am inselat, am fost un prost sunt visul din lumea albastra unde nimic nu are rost o lume unde

Aanonimul

0

0

E ziua cuvintelor trantite aiurea puse cazon intr-o cadenta bizara e ziua durerilor ce de mult nu mai dor si sunt doar amintire dintr-o efemera visare e ziua iubirii si-a mortii deodata e

Aanonimul

0

0

Pierdut în versuri fără sens Îți scrii durerea pe o șoaptă... Visul ce-a murit revine Și aripile or să zboare iar Durerea sfâșie din tine Și sângele îți curge-amar Cu lacrimi scrii pe un

Aanonimul

0

0

În zări pictate cu dispreț Hulit de vreme lunga, Nu-i nici abstarct, Nu-i nici concret Ci doar sortit să plângă În ochii stinși Loviți de vis Bolește soarta lumii Stau îngerii căzuți,

Aanonimul

0

0

Nu stiu cum sa incep. Nu stiu daca ce scriu merita sau nu titlu. Nu stiu daca tu cel ce citesti meriti sa fii impovarat cu ceea ce vei citi. E dureros sa vorbesti de ceva recent la timpul trecut.

Aanonimul

0

0

Stăm uneori și ne întrebăm ce este omul și care îi este menirea. Răspunsul poate veni din cel mai nesemnificative lucruri. Nu știu câți dintre noi au privit frunza ca pe o ființă asemănătoare nouă.

Aanonimul

0

0

SUNT?!? Sunt orb…O secunda am pierdut din priviri Menirea Sunt surd…O secunda nu am auzit glasul Adevarului Sunt mut… O secunda nu am avut curaj sa dau voce Glasului Sunt Om in

Aanonimul

0

0