Ești atât de rece în ochi.S-au stins în paginile cărții pe care mi –ai lăsat-o,-de parcă știai-între cei doi trandafiri pe care i-am plantat în fața terasei.Nu mai ai culoare.Ploaia a șters urmele de
Marco privea pentru ultima dată palma proiectată în tabloul profilat în spatele umbrelor, deasupra șemineului. Era prea ștearsă pentru a-și da seama dacă îl durea maladiva stare a realității
A