Anna Dzengan

Mulțumesc cu drag pentru timpul alocat gândului și emoțiilor mele.

Pentru mine, acest text are dinamica unui thriller psihologic. Văd semnele de punctuație ca pe niște personaje dintr-un tablou de Salvador Dalí, care prind viață pe foaia albă. Am fost surprinsă de modul în care este redată povestea universală a omului blocat în propria „mecanică a reluării” – o metaforă perfectă pentru tiparele mentale repetitive (obsesiile) din care nu putem scăpa ușor, oricât de mult am vrea să punem punct. Prețuire și respect pentru frumosul dăruit.

Mulțumesc cu drag și apreciere pentru atenția și popasul la pragul gândului și emoțiilor mele. Doar atunci când permitem să moară simbolic ego-ul nostru, abia atunci trăim o trezire a spiritului în lumina frumosului.

”...am doar creta
albă
a neputinței
ce știe să deseneze
doar contururi”

Am fost o încântare să aud acel sunet al cretei pe asfalt atât de familiar copilăriei fiecărui din noi. Acele contururi care deseori erau visele noastre. Un poem care în spatele cuvintelor poartă o stare atât de familiară, în care ne schițăm planuri, visuri sau relații, dar nu avem energia sau „culoarea” necesară pentru a le trăi cu adevărat.

Mulțumesc cu drag!

Mulțumesc cu drag pentru popas la poarta gândului meu.

Mulțumesc cu drag pentru atenția acordată gândului meu și sugestia potrivită întru evoluția mea literară.