Un bec să îți aducă
Atâta mângâiere;
Doar el să îți aline
Și spaimă și durere...
În el să-ți stea speranța
Când totul e cenușă,
Să speri că nu se stinge
La un trântit de ușă.
Un bec să-ți fie
Mormânt fără cruce și fără de flori,
Un mal fără ape și-un cer fără sori,
O moarte ce vine când vrei sa trăiești-
Așa sunt acuma când tu nu mai ești.
Și soarele apune azi mult mai grăbit
Și
TE-AM ASTEPTAT
Te-am așteptat...știam c-aștept aiurea;
Dar ce contează-o noapte, și-ncă una
Pierdută în zadar lângă fereastră;
Pierdută-i în genuni iubirea noastră...
Te-am așteptat...și-o
Se-aprind cărbunii negrii-pali
Și ard în întuneric
Și îmi aduc aminte doar
De irisu-ți feeric.
Și-apune soarele hoinar
Lasând loc lunii-astru
Și noaptea-mi aminteșe doar
De părul tău
Știu că timpu-i în favoarea noastră
Și va fi pân’ la sfârșitul lumii
Știu că-mi ești aproape acum
Și la sfârșitul săptămânii.
Știu că mă iubești cu dor
Și te gândești numai la mine
Și lângă
Îmi ești aproape!
Și mă privești
o clipă
cu ochii tăi superbi
care nu prevestesc nimic bun.
După un timp
te mai uiți o dată
la mine.
Mă uit și eu la tine
(căci nu ne-am mai văzut de ceva
Căci nimeni nu poate acum să m-aline
Și-n patul meu plâng și de loc nu mi-e bine
La tine mi-e gândul și tot socotesc
Cam cât te iubesc...
Deodată te văd cum te-apropii de mine
Încerci să mă
Mi-e fruntea albă, chiar palidă aș zice
Și creierul mi-e plin de gheață-n cuburi
Și toate acestea mi se-ntâmplă mie
Căci am vazut aseara iar ochii tăi tulburi.
Ah! Ochii tăi magnifici, ce
Mi-e sufletul pustiu și rânced la puntea dintre-acești doi ani
Ca visteria ce e goală într-un moment când toți cer bani,
Ca un deșert setos și palid ce vrea să fie umezit,
Ca o planetă părăsită în
AB