Poezie
armăsarul stelar
clișeu cosmic
1 min lectură·
Mediu
Sub maiestoasa-i pălărie,
Astrul solar obosit
s-a pitit.
Un evantai de pene de păun
este cerul.
Trei șiruri de ochi privesc
înlănțuite,
Mișcătoarele și-nvolburatele
dromadere albastre.
Incet-încet pe bolta
înstelată,
apare zâmbitoare,
sidefia balerină-n
rochie albastră.
Visătoare, ea salută
pe prințul sideral,
stăpânul nopții.
El trece-n zbor
cutezător
Pe-armăsarul stelar al Carului Mic
Si-al Carului Mare.
și
Poartă-n vânt cu vădită mândrie
O pălărie,
tot
din Bistrița-Năsăud.
012.996
0
Cu aceasta poezie,
Indraznesc sa sper,
C-o sa zambesti
Si n-o sa te zburlasti