Poezie
mirele
zâmbetul lunii
1 min lectură·
Mediu
**lui Stepa Sirkovic**
ridicați odată, capacul fântânii!
ce mai așteptați?
urniți piatra care împiedică ochiul să vadă orizontul!
la rădăcina zidului, râurile își chibzuiesc viitoarele cărări.
voi, copaci-beți de gravitație,
ridicați-vă trunchiurile
căzute
de-a curmezișul răsăritului!
dați voie flăcării să se prevale într-o explozie de fructe binemirositoare
ale sufletului!
cojile vor sparge balonul întunericului și singurătății.
incizie în mintea hoardei oarbe
care-și
caută haotic altarele iertării.
*
s-a trudit și nu a prins nimic;
pentru cuvântul Lui, a mai aruncat încă o dată mrejele:
scheletul metalic nu-l mai țintuiește în cărucior;
roțile imaginației îl duc pe serpentinele atemporale, ale unei tinerețe-fără-de-moarte,
spre…:
minunata făptură-n straie de sărbătoare,
care, îl așteaptă sub bolta de salcâmi înfloriți, s-o îmbrățișeze cu foc.
spre tine,
din ce în ce mai aproape,
din ce în ce mai prelung,
cântecul
fluierului
coboară și urcă văile dragostei!
printre crengi:
tropăit de bucurii împărtășite.
la ieșirea din marea strâmtoare,
luna
apare
pe cealaltă față
a viselor noastre.
î
001.890
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “mirele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/241109/mireleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.