poveste

șine parale inconjoară vecia ce-apasă pe masa tăcerii.

Piciorul unei muște de pe cadranul ceasului, trasează pe garduri

circumvoluții de umbre .

asezați pe taburete de piatra, oamenii-clipei

ascultau poveștile spuse de moșii lor din măruntaie de oale:

“ Morarul s-a născut inainte… de vreme.

In mijlocul ograzii era o piatra mare, care sfărâma orele in firișoare de minute și secunde.

Morarul cu atenție răsturna faina in coșurile a douăsprezece fecioare, blestemate de o babă haină să nu se oprească niciodată din dans;

altfel..

intreaga lume va fi-mpietrită .

Si asa,

fetele noastre, ținându-se de mijloc,

in pas legănat, să n-adoarmă, se invârteau zi și noapte… după soare.”