netezimi de noiembrie...

usturoi la ferestre...

săgetări în întuneric de suflete...

un bob zăbavă

până când tacul va lovi fluturele alb

încălzit de suspinele mâhnirilor,

răspândite

pe marginea drumurilor.

și pasărea rănită

de burnița indiferenței

va alunecă pe pârtia de spaimă a deziluziei.

răgaz de-o clipă

în inima reculegerii

din peșteră rugăciunii

apele a nouă izvoare

legate în cunună-

alungă strigoii,

reînnoiesc firile.

printre dureri de noiembrie,

un soarele apune

liniștind duhurile,

înăbușind mâniile...

*

*

*

am văzut deschizându-se

steaua,

care cuibează sub streașină, între căpriori.

acolo unde gustul fierbinte al dragostei,

zâmbete străvezii tatuează în bobul de rouă;

gust de femeie,

lăptos,

desculț pe nisipuri umede de țucăiturile dimineții.

prelins pe umerii,

pe pieptul,

pe

metacarpienele bărbatului legat de catarg-străpuns de o singură dorință:de a ajunge la Itaca.

sub streașină, între căpriori

întâia sclipire a dorinței,

palidă flacără ...

*

*

*

munți scufundați în tăcere;

țipătul păsării înghețat pe culmi;

chemarea este ascunsă în muguri;

freamătul adormit printre amintiri.

*

*

*

în oglindă:

aripile pline de chiciură ale toamnei-

cuibărită printre crizanteme

*

*

*

am prins un greier:

cântecul plutește pe ape de vise-

numai luna trează printre oftaturi..

*

*

*

luna alunecă între nesfârșite rotiri ...

pe aripi de păsări,

norii rumenesc zăpada.

priviri indiferente

mânjesc geamul.

*

*

*

câmp nesfârșit...

croncănit de ciori pe sub brazde;

orizontul a murit undeva în viitor-

timpului i-a căzut o piuliță.

*

*

*

alunecări pe clape de pian;

rostogoliri de penitențe în ploaie

prolog pentru o frumoasă adormită-destindere :

un fulger s-a desprins din...

încrâncenare

*

*

*

netezimi de noiembrie...

ultimele frunze ating în zbor pământul.

cântec în noapte:

harpa și flautul

țes armonii,

să-mbrace în flori de sunete salcâmii.

deasupra cornișei două smaralde:

motanul temenele face

frumoasei care trece...