Poezie
poemele lunii
pliant
1 min lectură·
Mediu
poetului Federico García Lorca
ciupind coarde de șovăitoare ape,
luna
seceră
scântei din pietre:
nisipul alunecă printre degete...
tânguirea saxofonului, în tunică ochilor,
orizonturi deschide;
în timp ce,
pe acoperiș
pisica
o ia drept oglindă.
**Semiluna**
copaci,
în crengile voastre
luna
fluturi de cântece clocește!
naștere,
unde îți duci rădăcinile?
în ce pământuri
inimă mea va auzi baladele nopții?
**Copaci**
luna
reface drumul înapoi spre casă,
prin albii secate de râuri.
oglinda reflectă înrădăcinata tăcere din florile galbene de ruscuță.
arinul se-apleacă să-i sărute dulcea seninătate
pătată doar de respirația crinilor de pădure.
ienupărul poartă pe ramuri ace de lumină;
pe cetini stele se inchină.
de pe lângă garduri de răchită
adună
bujori, cu buzele arse de secetă.
în undele lacului,
vântul
admiră o față sclivisită de țigancă.
001.986
0