Poezie
kamikaze
provocare
1 min lectură·
Mediu
razele stelelor
străbat netulburate
de îngerii de porțelan
frunzișul nopții.
circuite din gânduri-conversații telepatice între:
copaci și copaci,
copaci și păsări,
păsări și oameni,
oameni și oameni
mâzgălesc paginile unei carți pecetluite.
ne este îngăduit
s-o citim
o singură dată în viață, în oglindă.
chipul
va păstra amprenta fiecărei litere,
gestul fiecărui cuvânt.
ochii vor fi scăldați în rezonanțele dilemelor,
întrebărilor,
părerilor de rău….
atrasă de sublimul tinereții-
care poate va deschide piramida,
privirea extatica a celor care se hrănesc cu iubirea ingenuă
metamorfozează realitatea.
vârtejuri cromatice,
se desprind de pe steagurile căpeteniilor:
albastrul se amestecă cu galbenul, acoperind o vale uscată.
roșu-intens se prelinge peste albastru:
o noapte cu clar de lună vede fata oarbă.
galbenul își pune copita peste urechea roșului:
portocale zemoase rodește copacul sterp.
arhitecturi mobile din fotografiile viitoarelor cataclisme
afișează
"RESTART"
la poarta prezentului.
arlechini,
ascunși în boabe de fasole galactice,
sparg păstaia.
suflă în bețisoare cu săpun:
baloane,
baloane
duc strigătele copiilor
speriați de brute umane.
în sunetele lăutei,
trubaduri
încearcă să transforme în energie materia.
dar,
răutatea
rămâne reticentă.
dezvăluindu-i misterioasele învelișuri,
mărinimoase stele
înfruntă curajoase
stihiile hidoase
și
se scufundă
cu inima împăcată
în…
mare.
001947
0