Poezie
iriși la marginea câmpului
pliant
2 min lectură·
Mediu
zilele babei
s-au ascuns
printre triluri de păsări.
alte dorințe animă
nestatornicele zoruri;
alte ambiții
sulimenesc fața realității.
//florile cireșului plângător
sunt duse de vănt
dincolo de anxietate.
vremuri câinoase-
fără căpătâi,
prinse de
lanțul dintre saturn și neptun,
ridică stăvilarele norilor,
să treacă
lungi șiruri de cocori.
//pe tarabe,
splendori florale;
în grădini, floricele zâmbitoare.
*
arta-i
imaginea nemuririi.
în închisoarea rece a gândului,
pictând
iriși la marginea câmpului…
salt peste timp, spațiu,
peste răutatea de zi cu zi.
//miracol al nopții înstelate:
durerea descătușată
într-un fior de bucurie.
privirea strămoșilor-stâlp totemic
ce leagă pragul de ceruri.
printre bolovani și bălării,
cupe pline cu suspine
și lacrimi.
pete de tonuri vii,
din a sângelui înfrigurare.
//rit de inițiere
în
vibrația cosmică.
sunetul mării
revărsat din cochilia sidefie
a unui portal hermeneutic…
o scânteie- din gândul divin,
adâncește tălmăcirea
cu unde albastre,
mistice.
//renașterea vieții
într-o matrice cosmică,
împrospătează memoria.
*
stagnare
în fuga nebunească
a schimbării;
blocaj
în analizele derapante
ale concursurilor-
prejudecăți.
//întrecerea dintre
iepure și broasca țestoasă-i
o iluzie.
strigoii cruzimii bântuie
neîncălzitele culcușuri;
megafoanele-s prăfuite de teroarea organizată,
pe față;
cuvintele-s tăioase:
“ când vrem să facem ceva, închidem ochii,
la tot ce-i în jur."
//privirile inocenților
luminează
pereții gulagurilor.
respirații
întretăiate de amărăciuni,
ațipiri și umilințe
trezesc scorpiile.
prin dune din speranțe deșarte,
mândria
suferă de insomnii.
//duhu-i fără miez,
flecăreala, fară sens.
judecata-i amorțită.
așteptări
în dezmățul dulce
al lipsei de menire.
cine va rupe tăcerea?
cine
va scoate de sub dărâmături
onoarea?
//dârzenia
gospodarului din absolut
transformă lichelele în monștrii.
zile-nsângerate de aprilie
opresc din zbor cocorii.
vânturile aspre ale dorului de țară,
ploi cu grindină de foc
din mitralierele grănicerilor,
năpădesc drumul morții.
steaguri și cruci, peste tot.
//la Fântâna Albă,
îngerii-mbrăcați în costume populare,
îngenuncheați, se roagă.
00732
0