Poezie
tablou de noiembrie
de toamnă
1 min lectură·
Mediu
nerăbdător,
timpul
aruncă-pe ziduri
scorojite de neliniști,
câțiva galbeni
de lumină.
ore-nțepenite
într-o largă-mbrățișare,
minute-nfrigurate
după grilaje de fier,
totu-i îmbrăcat
într-o haină de frunze uscate.
și tu,
și eu
ascultăm-de pe versanți diferiți,
bătăile ceasului.
cum rumegă clipa-
sub copita-i de fier,
amintirile.
un vânt de noiembrie
aduce-n sat
o mireasmă-nțepătoare
de struguri.
poteci de scântei
se desprind din nori;
potop de culori
ne-mpresoară.
caii se potihnesc,
căinii latră...
c-o ultimă zvâcnire,
asfințitul
prinde-ntre gene răutatea;
pe urmă, o scufundă
în osteneli cucernice.
002
0