Poezie
Compoziție pentru două voci
Cântare nouă pe două voci
2 min lectură·
Mediu
1: odaia dinspre stradă,
leagăn al cuvintelor frumoase
pictate pe prosoape
de borangic-
sanctuarul copilăriei
2: abia se mai vede
prin furtunile de nisip;
depărtatele chemări
ale buciumului
deschid ferestrele unui vis:
1: razele de soare
mângâie inima
ca o speranță.
2
1: sunetul,
aproape gol,
desprins din tăișurile limbii,
străpunge
respirația zilei,
2: adăugându-i o nouă răutate.
legați de catarg
brațele fiilor voștri!-
sare pe rană-i
ispitirea abisului...
1: nufărul
ascunde-ntre petale
cerul.
3
1: libațiile
vechilor graiuri,
revărsări sunt
pe învelișul sonor
al iubirii-
2: pârtia din fulgere
desfășoară
perspectiva unor
vaste proiecte
de viață.
1: după-amiază,
în tandrețea și parfumul
vinurilor domnești...
4
1: inițiale
rătăcite-n zborul fonemelor;
scriere cuneiformă
tălmăcită de palma
unui copil și
2: acea ușoară
strângere de mână-
o adiere,
prin respirația
vocalelor...
1: îmi aduc aminte de
plimbările noastre
risipite
printre valuri.
5
1: împrejmuite de ecoul
catismelor,
bătăile inimii
sunt scăldate-n
apa vie a cuvântului
2: neîntinat de viclenie...
urcând spre
izvoarele versului-
ospăț al clipei,
împresurat de lumină
1: și copleșit
de bucuria recitirii
poemului.
6
1: rădăcinile nealtoite-n gândul bun
blochează voința;
mâna unui prieten,
ca o ancoră,
readuce echilibrul;
2: asemenea
Celui
care tămăduiește cu
rănile sale
rănile altora...
1: împrospătată,
mlădiță de vie
dă bune roade
001.181
0