Poezie
migrații
e atâta toamnă ...
2 min lectură·
Mediu
fereastră deschisă
și-un chiot de fete cu busuioc înflorit în păr
deasupra
salmonidele scormonesc
adâncul râurilor:
izboarele tâlcurilor vor să găsească
să-și depună icrele
în întunericul unei idei
un șarpe a lăsat pe marginea drumului o
piatră prețioasă
de-acum sunt sfințite viile
un corifeu cu o cană de must
ne așteaptă la poartă
2
Badea Cârțan e tot mai bătrân
drumul până la Roma
nu-l mai poate străbate
în cimitir
s-a oprit să citească o carte
suflă ușor peste
îngălbenite frunze
lipite de tomnatice cuvinte
3
sunt risipite într-un pătul de albăstrele
poeme calde de iubire
un laios
oracolul ascultă
în timp
ce soarele scapără
atins de colăceii alburii
în formă de cruce
4
și-n anul acesta
din mila Domnului
trăim sănătoși să vedem struguri pe masă
Brumar cel mic
vesel
c-un buchet de creasta cocoșului
bate la poartă
ochi mari de copii
poftesc la delicioasele prăjituri cu mere și gutui
frunze aurite pe margini
perdele brodate cu crizanteme la geamuri
frații Capșa
se grăbesc să-l servească pe generalul Joffre
cu un mic joben de ciocolată
5
sub streșini numai
dorul mai cuibărește
un drum lung prin deșert au de parcurs rândunelele
la vecernie
ne cheamă ciocănitoarele
pe o cărăruie care duce-n vârf de munte
luna
se plimbă
are în sân:
coacăze și afine
001796
0