Poezie
trecerea florilor
lui Khalil Gibran
1 min lectură·
Mediu
mireasmă de liliac
și-un cântec dulce adoarme bebelușul
laptele cald dintr-al dragostei sân
împrospătează sufletul-
prinos al iubirii
un nimb înconjură pleoapa dimineții
o aureolă se revarsă peste un câmp cu bujori
despletite trestii leagănă aspirațiile eroilor
și un țipăt de pasăre ca un strigat de luptă
pe valuri-
ofranda bărbăției
culori argintii au crinii din cer
și pietrele au flori sidefii
nu călca pe o flore de colț
nu atinge cu suflarea-ți rece un ghiocel-
de-ai auzi cântecul șoptit al trandafirilor
n-ai mai avea spini în priviri
într-o lacrimă iși deschide splendoarea un nufăr
în rouă- lăcrămioara zâmbește
brândușa dansează în ploaia de stele
privește floarea-soarelui
cum
veșnic întoarce capul spre soare
baga de seamă
cum
regina nopții
dezinvoltă
risipește printre razele lunii
ispititorul parfum
nu abandona lupta cu tine însuți
cârma lucidității s-o ții drept
primește această ghirlandă din orhidee
în semn de respect pentru viață și moarte
când una te îmbie la ospețe cealaltă te așteaptă la poartă.
poate vei înțelege ceva din trecerea florilor:
acolo unde e pământ încercat cactușii au cea mai frumoasă corolă
001.809
0