Anghel Pop

Ultima strofa se potcoveste numai poetilor, ca nu prea scriu masculii poezii tarfelor din birt, dar fli(r)t le-ar da pe gratis, nu cum se plange tarfa aia din rondel ca nici flirt nu primeste.

Absint este pe undeva de cumparat?
Ca din asta beau Baudelaire si Wilde, Quincey si Thompson, nu stiu sa mai fie azi.

Zici ca e din seria \"Moscova Carciumareasa\" al lui Esenin vazuta prin ochii lui Bucowsky.

Ai incercat sa le citesti in birt betivilor si tarfelor astfel de rondeluri?
Cred ca te-ar pupa si te-ar purta pe brate.
Mai stii? Poate ti-ar face si cinste cu bautura si \"dulci placeri\".

\"paris fell last night...
a last fight to defend london...
la moscova mai tremură doar cenușa...
la new york s-a căscat pământul...\"

Ai pus strofa asta in ghilimele. Sugereaza stirile TV sau e citata de pe undeva?
Ca e cea mai tare.
`pokaliptyca!

Sa mistifici trandafirii? Hmm... asta nu o pot intelege, dar suna bine. Adica pana si trandafirii se pot falsifica?
E legat de trandafirii albastri vopsiti cu sprayul in piata de flori? Deci iubita ta e florareasa?

Lasa, te muti la cafeneau vecina, unde dau piscot si lapte condensat la cafeaua irlandeza cu rom. Cand invadeaza manelistii si aici, pleci la ultima bomba studenteasca. Aici sigur n-o sa aiba curaj sa intre. Jazz-ul nu moare, ci se transforma in poezie.

Avrame, Avrame, de cand frecventezi fracturistii incepi sa cazi in prozaism si nici macar nu sesizezi. Si mai mare pacat contra poeziei nu este. Alea ale tale dinainte erau mai absconse, mai codate, si parca tinteau mai sus, spre abisele poeziei.
Ti-o zisei pe sleau, ca esti clujan de-al meu si stiu ca nu te superi. Asta e atu-ul tau.
:)

Poetryca, tu baga tXte hi-tech, ca la asta esti expert in guerilla marketing.
:)

Revin cu 2 precizari: pentru mine poezia de mai sus e perfect inchegata si nu-i lipseste nimic. Poate doar o continuare pana la dimensiunile epopeice ale Levantului?
:)
Cand ziceam, Albule, sa incerci si un limbaj hi-tech, ma gandeam ca sa experimentezi, sa te joci cu posibilitatile, pastrandu-ti fondul nealterat.

A doua precizare este ca poemul de mai sus se intituleaza \"Poveste\" si se adreseaza celor care iubesc povestile, adica actul pur al fabulatiei care re-vrajeste lumea.

Aceasta nevoie de imaginare a unor actiuni improbabile/imposibile vine din timpuri imemoriale si poate sa fie concomitenta cu aparitia constiintei de sine la om.

Mitul este o poveste care incearca sa valorizeze viata si sa explice lumea. Religia este un mit sistematizat. Proza este o poveste pentru oameni mari. Teoriile stiintifice din cosmologie sau biochimie sunt povesti pentru timpurile moderne, care functioneaza deocamdata exact in sensul teleologic in care miturile de odinioara explicau lumea.

Oamenii au nevoie de povesti, indiferent ca isi cumpara Michael Ende, Saint Exupery, Umberto Eco, Borges, fie ca se uita la reality-show-uri sau citesc \"Povestea mea\", fie ca spun bancuri (povesti umoristice scurtate la maxim) sau colporteaza folclor urban (in care expertul e DJ Poetrix).
Mai exista si povestea in versuri, ca asta de mai sus, care e chiar rara. Asta era miza.

Mie mi-a amintit de Dimov in prima parte si de Levantul lui Carta` in a doua, nu de Eminescu sau de basme.

In stilul asta scrie Bulat Okudjava, iar Alifantis are niste balade exceptionale pe versurile lui.
As spune ca este un peisaj balcanic pictat in tuse delicate pentru esteti cu sensibilitate ruseasca. E ca un track folk in versuri. Dar cine mai asculta azi folk in afara de dinozauri tristi ca mine?

Acest tip de versuri se adreseaza unui public-tinta redus, asa cum numismaticii sunt nevoiti sa se autoizoleze in cluburi elitiste pentru cunoscatorii subtili ai placerii de a tine in palma un koson sau o mahmudea (nu intamplator mahmudeaua apare si in textul de mai sus, pentru culoarea balcanica).

Libelulele vazute ca niste \"cai inaripati cu membrane verzi\" care sar in zigzag peste arbori este un exemplu de imagine 10x pentru degustatorii de imagini rafinati si rari, ca mine. :)

Sarpele cu ochi de margean poate fi Glykon, cel cu plete de om, din Muzeul de la Constanta. Dar cine nu a incremenit de uimire in fata lui Glykon in muzeu poate fi socat de acest sarpe fantastic care da buzna de nicaieri in poezie privind prin ochean? Seamana cu creaturile humanoide cu fățălău de sepie din \"Piratii din Caraibe\", cu care se lupta Ionica Depp.

Trebuie sa fii umblat prin lume si sa ai o cultura vasta pentru a identifica simbolurile corect si pentru a recrea puzzle-ul pe care l-ai mixat aici ca un DJ Poex.

Or, asta nu se poate pretinde de la publicul de azi, pentru ca nu mai e \"acea lume\" in care ne-am format noi, ci una accelerata cu care tre` sa tinem ritmul.

Albule, am savurat aceasta poezie asa cum degust poeziile lui Dimov sau Okudjava. Dar \"neantul intim\", \"haloul mov\" si \"arborii buretosi\" nu sunt suficiente pentru a moderniza acest tip de poezie pentru publicul de azi (desi pentru mine este).

Asa cum Dimov inova la vremea lui prin limbajul tehnic (balantele Mohr de laborator) si explora onirismul, tot asa tu poti introduce neologisme care sa fie familiare cititorului de azi.

De pilda, cuvinte luate din jocuri video, filme de karate si actiune, argou, termeni hi-tech, romgleza, manele, jargonul ziare-TV, etc. Ar fi si amuzant, si de pionierat.
As face-o eu, dar mie mi-e tare lene (tarsala).

E ceea ce face Poetryca hicleanul, numai ca el o face in vers liber (ca nu le are cu prozodia hedonistu asta :), dar pe segmentul lui a acaparat piata si e lider de vanzari, cu actiuni in crestere la bursa lirica.

Cred ca nu rima si ritmul ii deranjeaza pe tinerii de azi (Eminem, Mafia, Wu Tang, Shakira nu tot in rima/ritm isi canta poiesis-urile?), ci limbajul le pare depasit.

Si tu ai capacitatea de a inova, Albule, cat China.
Give me five!

Exista o societate secreta a insomniacilor, domnu razvan?
Ca ma inscriu si io.
Sau numai Insomniacii Anonimi?

Ai vana, fato! Anotimpul moale ca o diaree, Setea care porneste din Muntele lui Venus (ca un izvoras?), dar te urmareste mai dihai ca un ogar afgan (ai vazut si tu documentarul pe Xplorer?)... Daca ai taia 90% din \"anotimpurile moi\" din textul tau si ai lasa numai trucuri din astea literare socante ai obtine o proza de calitate.
Hai, inspiratie!

Imi place sinceritatea ta barbara.
Viata incepe dupa ce indraznesti sa-i trimiti pe toti ab origine, dupa ce iti cerni prietenii si vezi cu uimire ca nu a mai ramas niciunul (totusi, chiar niciunul, cum dracu), ca oricat ar comunica doi oameni nu pot trai identic aceeasi experienta, ca nimic nu schimba ceva, ca totul e absurd si nu ramane alt sens decat actul gratuit ca joc infantil pur si amuzant, ca nu ne putem schimba nici macar pe noi insine (Schopi` ar fi numit asta simpla developare progresiva a autenticei personalitati expusa la experientele vietii), et caetera.
Viata incepe dincolo de toate astea.

Despre muabilitatea regulilor prozodice:

\"Primul Simpozion internațional contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asociației de Haiku Modern, una din cele trei organizații importante din japonia. La încheiere a fost dat publicității \"Manifestul Haiku din Tokyio - 1999\", în șapte puncte, cu scopul de a reorganiza regulile tradiționale ale Haiku-ului, pentru ca acesta să se poată adapta la cultura fiecărui popor. Iată câteva dintre acestea:
* Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu \"cuvinte-cheie\", cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, apă, fără legătură cu anotimpurile;
* Se vor folosi ritmul și sunetele carcteristice fiecărei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe.\"
http://ro.wikipedia.org/wiki/Haiku

Haiku-ul citat de mine mi-a ramas in memorie de la o asistenta universitara care a studiat haiku-ul in Japonia si l-a auzit de la profesorul ei. L-am reprodus asa cum mi-a fost spus. Ea il traducea din japoneza in timp ce conversam, probabil ca nu a mai stat sa-l aranjeze in 5-7-5.

Cat priveste servirea fiecarui haiku pe rand, mi se pare evident ca Matsuo Basho & Co. au simtit astfel haiku-ul la inceputuri, ca unitate lirica distincta si ireductibila, care se savureaza in sine, fara alte relationari.
Dar nu e o crima impotriva literaturii a le grupa.
Eu am facut o sugestie.
Haiku fericit!

Eu cred ca Poetrix este poetul milioanelor de mirc-uisti de prin toate cafe-net-urile din tara, simbolul unei generatii pierdute intre un HiLife in grup cu injuraturi suculente si o agatare pe Mirc a unei tipe care uneori se reveleaza ca e chiar nasoala de langa tine.

Ca acum ne-am elevat si am trecut pe mess nu schimba nimic in esenta mircuismului. Si faptul ca Poetrix scrie o poezie care poate fi inteleasca de milioane de utilizatori pentru care educatia inseamna ban, flood, lamer, op este un pas inainte pentru propagarea poeziei in randul tineretului fara cauza.

Daca ai scoate un volum, Iuliane, s-ar vinde ca WarCraft 2. Pentru ca ai target. Si simti unde bate curentul mileniului.

Oare Cornelia o fi fost un mascul deghizat in cautarea propriei identitati sexuale?
Oare Cornelia o fi fost o baba cu par pe ciorapi din corul bisericii?
Oare Cornelia o fi fost o nanista lombrosiana cu portret-robot de gaina?
Oare Cornelia o fi fost minora de 10 anisori cu care te intalnesti la NonStop si te saluta zambind complice?

Nu are importanta. Important e ca arata spre tavan.
Spre al`de-sus, vecinu de la etaj.

Eu zic ca data viitoare sa dai direct copy-paste pe arhivele tale de mess, imi pare ca scrii poezii pe pilot automat in orice conversatie obisnuita. Hai, baga mare, ca te citim!

e un planset aici
o durere
o necesitate a ranii deschise
carnea asta intreaga paroasa
si daca ma doare si ce daca doare
nu pe mine ma sfasii pe ea

cine cui ii pasa ca nu aveti nevasta barbat
avere porche un sir de amante
erectie ca veti muri curand
ca ati fost parastiti ca sunteti gelosi
cui ii pasa de voi pisicherilor
mie nu de mine voua nu

vaaand vise de plecare
calatorii lungi in jurul pamantului
in jurul soarelui al polilor
vand bilete la papagali
lozuri castigatoare frumuseste
victorii reconcilieri nemurire

in seara asta singur sa mor nu mai pot
sunt singur frumos bun si trist
o poala data peste cap o glumita
eu cine sunt cui sunt si de ce
un nimeni intre patru pereti
o secretie valuri cascade fluvii oceane
de suferinte valuri de lacrimi

vaaaaaand tristete veselilor
luati o tristete cu bonus
un cuvant un suspin
un zambet cochet o frivolitate

Cred ca am realizat mai bine de ce tanka se degusta cate una o data. Pentru ca fiecare tanka este o poezie de sine statatoare, care nu are legatura cu alte tanka, prin urmare nu are nici un rost gruparea lor.

Din contra, cititorul trebuie sa se focalizeze pe o singura poezie tanka pentru a savura emotiile rascolite de cuvinte.

Daca sunt mai multe tanka la un loc, cititorul sare imediat la urmatoarea, fara a putea sa se imbibe de senzatiile pe care prima le-a suscitat. Si scopul nu mai este atins.

De pilda, in haiku-ul

pom prabusit
pe malul apei
sunt printre straini

imaginea din primul vers
se alatura senzatiei auditive din al doilea
pentru a rascoli emotia instrainarii si a dorului de casa.

Daca acest haiku este singur, si-a atins scopul, si urmeaza tacerea in care emotia este dusa pana la capat.
Saltul imediat la alt haiku ar disipa automat emotia prin distribuirea atentiei, iar spiritul japonez s-ar pierde.

Daca era \"Secventa tantra\", nu \"tanka\", poate sareai de mia de vizualizari!
:)
Vreau sa fac o precizare: poeziile haiku si tanka erau compuse pentru a fi savurate una cate una, nu in serie.
Astfel impactul era inimaginabil de puternic.

Tanka este un haiku \"dezvoltat\", dar esenta este crearea unei sinestezii, a unei percutii vizual-auditive in mintea cititorului, care sa rezoneze cu un sentiment uitat al acestuia. Iar gramatica japoneza atat de simpla si de vizuala ajuta foarte mult acestui scop.

Insirarea mai multor tanka intr-un grupaj este o concesie facuta gustului european, care vrea cantitate mai degraba si nu este obisnuit defel cu concizia extrema japoneza, care ii pare mai degraba saracacioasa.

Eu militez pentru servirea cate unui haiku sau tanka pe rand, pentru a introduce lectorul in spiritul pur japonez.

Poezie de piatra si casa din beton armat va doresc!
Si niste balfinauti mici si draguti care sa continue traditia!
:)

Un pastel care-mi aminteste de Georgl Trakl, cu o sinestezie remarcabila, dar in care recunosc stilul tau, din ce in ce mai sigur de sine.

Rodiile alea ma incurca, pentru ca trimit la un spatiu oriental care nu se potriveste in context cu \"razesii veniti din razboi\".
In rest, totul merita citat.

Mi-a placut imaginea toamnei care vine peste noi ca un avion pilotat de un taliban. E ideea ta sau ai citit-o pe undeva?

E foarte buna poezia asta, ca e realista si poate fi recitata de oricine electricianului gasit prin Mica Publicitate care iti amorseaza o amarata de siguranta si iti ia si pielea de pe tine pentru asta, si se mai si grabeste sa plece pana nu porneste incendiul.

Dar scrie si poeme din astea cu instalatoru care iti ia juma` de salar ca sa schimbe pompa la vicieu, si cu mecanicu` care iti schimba bateria la D`aci-e cu una foarte moarta, si cu mesteru care vine sa iti dea cateva gauri in pereti si iti ia la plecare si trusa ta de scule.

Eu zic ca e poezie, pentru ca o inghesuiala de sentimente incalcite pe vers la patrat in acest text: furie refulata, sete de crima, frustrare de roman, teama ca ai putea arde ca un sobo` pentru un circuit legat aiurea de un semibeat, aspiratia spre perfectiunea bulectricii, dor de nea cucu, comunicare totala prin amenintari si injuraturi, dezamagirea fragilitatii vietii in fata piromanului mester, si cate si mai cate, basca niste metafore vizuale cu efecte speciale 3D cum ar fi fata de cur a lui nenea cucu.

Dar daca vrei pot sa iti demonstrez si ca e proza de proza, ca orice argumentatie merge si in sens invers.
La retastare!

Pe mine m-a amuzat \"Mă copilăresc în sexul mamei (ca să nu zic pizdă)\".

Mi-a amintit de un banc pe tema asta cu 2 tiganci care merg sa cumpere de la farmacie praf pentru paduchi lati, da` nu-l zic, ca e cu cuvantul ala urat, ca sa nu zic pizda.