Anghel Pop

\"uite franjuri uite echimoze uite cheaguri
trupul meu e un copac bătut în capse
luminoase\"

Da, aceasta imagine esti tu, un arbore palpand frumusetea atroce a lumii, desi totul nu e decat \"febra unei memorii\" pulsand sub craniul superb.

Atingi in acest poem intrebarile intunecate ale existentialismului, si o faci fara afectare, cu acea decenta a tipatului care e marca distinctiva a trairii autentice.

Colajul e facut de tine?
Se potriveste de minune cu starea generala a textului, febril ca \"Strigatul\" lui Munch.

As concluziona dupa aceasta lectura: atat de simpla e complexitatea!

Iata un poem minimalist autentic.
Ar fi greu de scris mai concis decat atat.
Poate doar poemul cu o singura interjectie, sau vreo onomatopee, ori cateva semne de punctuatie...
Continua sa reduci expresia la esential!

Nea Mitica este bine,
slefuieste niste rime;
insa lasa epigrama
pentru poezii, bag sama!

Degeaba ai tu insomnie
si vrei sa-ti faci popor, la dracu`,
daca femeia ti-i nurlie,
dar sforaie de rupe patu`!

Ai mare grija, mester-strica,
de ciocanesti biata femeie,
sa nu ajungi sa se descheie
pe la incheieturi, de frica!

Am degustat estetic acest text ca pe o \"infuzie de teamă\" condimentata cu \"sevă de euphorbia elegans\", o exprimare eleganta pentru sensuri revizuite ale vechilor cuvinte.

In sintagma \"lanțul care te ține\" cuvantul \"ține\" mi s-a parut ca poate fi substituit cu un termen mai bogat semantic, \"ținerea\" e sugerata deja de \"lanț\", lanțul e facut sa te țina.

Nu am reusit sa rezonez cu imaginea \"plaja tacerii\", pentru mine plaja e plina de spumegarea valurilor, vuietele brizelor, scrasnetele nisipului si ale cochiliilor, cantecele pescarusilor, dar cred ca ai dorit sa sugerezi solitudinea unui tarm pustiu: in aceasta ipostaza am simtit eu aceasta plaja.

Cu \"senzatii difuze\" si \"pumnii rasuciti spre nimic\" am contemplat si eu \"femeia nisipurilor\" evanescenta printre dunele acestui poem.

Textul tau are o melodicitate recitativa, o marca distinctiva a autenticei poezii. Si remarc faptul ca reusesti sa scrii detasat despre lucruri pasionante, iar cerebralitatea e dozata atat cat sa controleze articularea starilor pline de fervoare.

Am mai zis aceasta, beneficiezi de avantajul de a-ti fi construit cu migala in timp un stil. Iar acum te desfasori cu siguranta in fata noastra.

Pentru mine aceasta e o poezie care-mi multumeste pe deplin apetenta pentru frumusete complexa.

\"Invitația de participare este trimisă listei LPRK [...].
În prima lună, neexistînd această listă, ea va fi trimisă doar listei LAPNO\".

Doresc sa particip la concurs. Unde este aceasta lista LAPNO, ca sa ma pot inscrie?

Si, dupa aceea, care e urmatorul pas: trebuie sa trimit un haiku pe adresa soimana@yahoo.com pana in data de 1 aprilie, sau sa astept o Invitatie de Participare pe adresa mea de mail?

Nu mi-e prea clar, multumesc pentru precizari.
Adresa mea de mail este anghelpop1 @ yahoo dot com.

Citez: \"Ne-a întrebat dacă ne-a plăcut slujba. Ne-a plăcut, îi zicem noi. Ei, atunci să veniți și duminica viitoare, să vedeți că fac una și mai a dracu’\".

Faina faza asta, mi-a adus aminte de gluma cu preotul si fatul care se plimba la targ, si intreaba fatul: Parinte, de care icoane sa cumparam, cu sfinti sau cu ingeri?
Iar parintele raspunde plictisit: Tot un drac.

Iar pasajul cu avocatul mi-a amintit de o snoava de-ale lui Ispirescu, in care un avocat merge in rai, si incepe sa bage zazanie pe-acolo ca sa-si faca rost de ceva procese banoase: ba se intereseaza daca Noul Testament a fost corect legalizat ca act de mostenire de la Tatal la Fiul, ba mai baga strambe in privinta raporturilor de succesiune intre Fiul si Duhul Sfant, pana cand se sfatuiesc membrii Sfintei Treimi sa-l dea afara, ca nu cumva sa ajunga sa se ia la bataie daca mai sta mult avocatul pe-acolo cu chitibusurile lui. Asa ca Treimea ii spune avocatului in fata: Du-te la dracu!
Dar sigur ca Ispirescu le istoriseste mai frumos...

Copiii santajisti sunt veridici; eu cand eram mic am vazut ca nu-mi merge cu santajul, primeam bataie in loc de bani, asa ca am trecut direct la buzunarit: cautam locurile in care tata isi ascundea banii de mama, si invers.
Ehei, ce vremuri...

No, noroc bun, si spor la scris!

\"copilul când se formează undeva în burta mamei\"
Unde altundeva s-ar mai putea forma? In burta tatalui?
In creierul mamei? Intr-o eprubeta?
\"undeva în burta mamei\" e in plus.

Poanta finala cu lunetistul e prea Sorokin.
La ora asta e deja veche.

Nu te cred cand incerci sa ma convingi ca doreai sa-i infuleci boratura cainelui doar pentru ca era calda.
Ai vrut sa sochezi, dar nu ti-a iesit. Pentru ca sa reusesti, socul trebuie sa mizeze pe un fapt credibil, care ar putea sa se intample totusi cuiva, undeva.

Sau cand afirmi ca stai pe un acoperis in China.
Iarasi e neplauzibil. Nu pot intra in jocul tau.
Daca ziceai ca e undeva prin zona noastra erai mai veridic.

\"cîinele care moare devine rece\"
Inteleg ce ai vrut sa exprimi, dar totusi incearca sa o faci printr-un trop inedit, nu prin acest loc comun, care nu poate spune nimanui nimic.

In rest, e intriganta atmosfera creionata: dorinta de a fi pinguin (in psihanaliza asta inseamna multe, vezi si terapia din inceputul filmului FIGHT CLUB), medicii violatori din dragoste (se mai intampla), cautarea inconstienta a fiecaruia dupa caldura pierduta la nastere.

Asta era ideea, caldura uterina, si e o gaselnita incitanta, doar ca pe alocuri exprimarea scartaie.
See you later!

Toți un NUMÃR după NUMÃR
cu-adversarele-am băgat,
dar când nu mai ești tu tânăr
ești în corzi, și NUMÃRAT!

Nu mai sunt Insule Virgine
de când au pus picioru-n ele
tot felul de navigatori;
încearcă-acel bordel, mai bine,
în Groapa Marianelor!

S-o faci măcar atât de lungă cât e Miorița. Merită!

Bine-i și cu CELULITA
dacă transmisiunea-i nulă,
că de se-ncurca iar Domnul
ajungea chiar la CELULÃ!

E emoționant of(f)-poemul tău.
Sper că nu te-ai supărat pentru șarja mea amicală.
Aștept și alte creații de-ale tale!

Dacă am înțeles eu bine, înainte de șapte ani te puneau în genunchi pe boabe de porumb, și te legau de mâini cu o funie groasă ca să nu te mai tot ascunzi de ei prin poduri de case vechi, ci să te aibă la îndemână.

După șapte ani, te-ai prins cum merge lumea, și ai început să îngropi toate sforile ca să mai aibă cu ce te lega.

Ca răzbunare pentru chestiile înghițite înainte de șapte ani, spionai pe gaura cheii atât de insistent încât cineva, de partea cealaltă a ușii, ți-a băgat ceva în ochi prin gaura cheii, ca să te învețe minte.

Sunt impresionat de poezia asta. Îmi amintește de propriile traumatisme lirice din junețe.

Totuși, un lucru încă nu înțeleg: la ce te uitai prin gaura cheii de era așa interesant?

\"netezesc cearceaful ca și când te-ai întinde în el\"

Mai are Genu o dorință,
ce nu prea este cu putință:
a fi CEARCEAF fără sfială,
ce-ar ține mult la NETEZEALÃ!

Când novicea-i TINERICÃ
toți poeții sar anume
s-o ajute, s-o îndrume,
să și-o facă ucenică...

Foarte amuzantă, cu miorița agent secret și ciobănașul tare în gun.

Până la urmă e o fabulă geopolitică despre tendințele expansioniste americane pe cele două continente, și, din păcate, pe tot globul.
Americanii s-au prins că e foarte costisitor să cucerești o țară, mai bine o cumperi discret printr-un guvern-marionetă local.
Vă sună ceva cunoscut, românași mioritici?

Eu zic că parodia asta merită extinsă.

Sunt șmecheri guvernanții noștri,
ne dau opțiuni de vot cu carul:
Ce vrei ca să votezi, române?
Alege: boul sau măgarul?

Ai masterate - o mulțime,
despre cunoașterea de tine,
dar la examenul de doctorat
ce-o să te faci dacă-ai picat?