Poezii

Miresme dulci de tei în floare se-aștern tăcute între noi. Tu poți, în blânda ta uitare, să te cufunzi în ieri și să revii? sau doar pustiul te străbate cu tot trecutul care-a fost? Nu

ATAngela Tipa

0

0

Când să te caut? Când vântul se furișează printre crengi și-mi șoptește cuvinte uitate la margini de destin? Poate că am greșit calea și labirinturile se arată iară pașii mei așteptându-i

ATAngela Tipa

0

0

Cu grija clipei care vine, te-am rătăcit printre-amintiri și-am tresărit când dimineața zvonuri de dulci imagini, cuprinse de eternitate, în față le-aveam iar. Nu cred că doar cărarea

ATAngela Tipa

0

0

Eu nu știu cum să te fac să simți atingerea, de aici, din lumea mea, pot doar să creez poduri imaginare, peste zări și peste mare, pot doar să clădesc porți în timp... sau să pătrund în

ATAngela Tipa

0

0

Dacă e să mă laud vreodată cu zborul, mereu căutătorul spre tine, m-aș lăsa purtată de aripa lui, a infinitului, m-aș lăsa visată de el, numai de el, enigmaticul meu cavaler, spre insule

ATAngela Tipa

0

0

Într-un înveliș plin de iubire m-am strecurat pe înserat, în taina ce răsare-n fața nemuritorului destin. Cu o sfială cu greu ascunsă mă-nchipui glas de neuitat, cântând în adâncimi de vis

ATAngela Tipa

0

0

Cântecul din cer albastru se preschimbă în destin și mă-nalță, tot mereu, pe mine, singura ce știu, la rangul de regină al misticului dar de-a fi. Nu cutez să mi te-alătur, dor înscris în

ATAngela Tipa

0

0

Sunt un strop de rouă uitat într-un gând și gândul uitat de el insuși într-un vis neștiut. Sunt mereu adierea șoaptelor târzii, când te prinde tăcerea nesperatei iubiri. Sunt acum, sunt

ATAngela Tipa

0

0

Ninge cu întregul meu dor peste poiana sufletelor uitate, de iubiri neacceptate... Ninge peste întreaga mea idee de a fi... mereu aici, sub umbra micilor scântei de prin nămeți de

ATAngela Tipa

0

0

Să nu te-ntrebi, iubite, de ce ploaia scut s-a făcut amăgirilor de început sfidând uitarea... Să nu mă cauți, vis pierdut, în raza dimineții, căci aripa dorinței s-a pierdut și s-a

ATAngela Tipa

0

0

Un călător sunt printre munții iubirilor uitate și mă închipui visătorul ce-aprinde iar fiorul din zori și până-n noapte. Te caut și pe tine, te răsar uneori, dar vorbele puține mărește-al

ATAngela Tipa

0

0

Nu-ncerca să mă uiți, cântec uitat în fapt de seară, ca o mică comoară, nu încerca să mă uiți... Lasă-amintirea să îți răsară mereu trăirile târzii, Lasă minunea să te-nfioară când

ATAngela Tipa

0

0

Când se văd-n zare lungi dovezi de păsări rare, eu mă-nchipui vestitor, tainelor, nemuritoarelor, nespuselor trăiri, ce prin timp și prin destin se arată; ție ți-aș putea spune că doar

ATAngela Tipa

0

0

Când se-anină-n codru verde glas de noapte, plin de șoapte, mă surprind gândind că nicăieri, că niciodată, firava-mi ființă, cânt uitat de mandolină, cânt uitat sub o sulfină, veste n-o

ATAngela Tipa

0

0

Sub chipul zvelt, dar tainic de-atâtea amintiri, mă recunosc sub semnul intrărilor în lumile ce nu se lasă lui a fi decât întoarse-n roată. Mă chemi în susur lung de dimineți, mă cauți în

ATAngela Tipa

0

0

Tu ești singura iubire pe care să o definesc nu pot. Caut sensul ei în noapte; întreb visul, întreb steaua, întreb luna știutoarea, întreb crengile și-ntreb marea... nimeni nu-mi

ATAngela Tipa

0

1

Ce naște o iubire? Un gând? Un ideal, un gest, o amintire? Sau e doar tainica îmbrățișare ce apare când te aștepți mai puțin? Ce durează o iubire? Un vis ce se repetă? Un drum mereu

ATAngela Tipa

0

0

Unde ai să mă cauți când frunzele-nserării vor fi doar amintiri? Unde ai să mă bănui, oare, când nici iubirea, nici uitarea, semn nu-ți vor mai fi? Poate doar în visu-adânc, căutând,

ATAngela Tipa

0

0

Când, privind spre alte orizonturi, luna-și pleacă-n lac făptura, tu nu încerca, pierdute, să renaști în ea minunea. De prin codru, De prin văi, nu vei fi învingătorul urmelor... chiar

ATAngela Tipa

0

0

Să nu te-ncrezi, dulce fior, în șoaptele umbrelor, ci lasă înserarea vorbelor să fie drum poveștilor de-amor. Să nu privești în față luna în nopțile de dor, căci ea nu poate fi decât un

ATAngela Tipa

0

0

Lumina înserării se prinde-a se roti, iar glas ascuns în șoapte preface minunea lui a fi. Nu te mira, destine, că-n umbra ei de vis, o lume se deschide acum, aici, tărâm de

ATAngela Tipa

0

0

Într-o noapte, tainică noapte, cufundată în propriile șoapte, stă iubirea mea; neștiuta, nevisata, nechemata esență a mea... Cunună de flori se preface ea, minunata, când pana

ATAngela Tipa

0

0

Nimenea nu știe de ce în raza nopții târzie șoapta iubirii se naște și se cuprinde în zborul-dorul-călătorul de departe. Nimenea nu bănuiește că uitarea nu-și găsește poartă către

ATAngela Tipa

0

0

Știi tu oare că izvorul, veșnic falnic călătorul dor s-a oprit pe drum și-așteaptă, închizându-se în șoaptă, semn de soare și de nerăbdare de la tine? Știi tu oare că ecoul, prea înaltul

ATAngela Tipa

0

0

Lasă-mă să-ți spun, minune, că niciodată visul nu e vis decât atunci când e visat în visul cel mai adevărat, în visul cel mai ne-visat... Lasă-mă să-ți șoptesc, iubire, când pașii tăi vin

ATAngela Tipa

0

0

Unde s-a născut firava noastră iubire? într-o clipă închisă în nemurire sau în sufletul tău? Unde se preschimbă frumusețile în eternități? în mit? sau în desăvârșire? Nu uita clipa ce se

ATAngela Tipa

0

0

Nu-mi spune, dor de dor nebun, unde s-ascunde clipa care se naște, mereu, din visele mele încă nevisate. Nu-mi spune, dulce glas, că ființa-mi încă n-a uitat pașii singurătății într-un

ATAngela Tipa

0

0

Îndepărtata mea dragoste, spune-mi, nu-i așa că timpul nostru s-a pierdut, jucăuș, rătăcindu-se printre infinitele, neînțelesele, neatinsele labirinturi ale uitării? Spune-mi, nu-i

ATAngela Tipa

0

0

Când frunza se prinde-a se-nroși și valea se preschimbă în adânci melancolii, aștept, iubirea mea de-a pururea, să vii, să-mi vii. Nici nori, nici ploaie, nici păsări călătoare, dorul nu

ATAngela Tipa

0

0

Mi-e dor de unicul tău zbor purtat în adevăr; Mi-e dor de singura ta vorbă șoptită în noaptea tuturor mărturisirilor. Nu știu de singura-mi trăire, acum, aici și pentru tine, o să-ți

ATAngela Tipa

0

0

În ce clipă-ai dispărut de pe podul de argint? căci eu priveam adânc în lac, căutând chemarea, și când ochii-am ridicat nu erai, era doar seara. În ce vis te-ai strecurat, sub ce timp,

ATAngela Tipa

0

0

Sună în noapte glasul porților uitate, ca gândurile și simțirile deșarte picură ploaia de vise departe. Nu știu de pot să-ți spun, limpede izvor de sub cetate, cum m-am făcut asemeni

ATAngela Tipa

0

0

Când luna-și vede chipul zâmbind adânc în lac, când adierea nopții toată sub umbrele himere se tot pierde, pășesc tiptil și mă ascund după copaci, ca nimeni să nu-mi știe făptura să mi-o

ATAngela Tipa

0

0

Sunt umbră în zbor și mă scald în taina lui a fi; și mă cobor, și mă înalț, cu o iluzie în fiecare braț; Sunt umbră în zbor și pot să ajung acolo unde doar gândul chef are de ajuns; și

ATAngela Tipa

0

0

Curând vor înfrunzi iar copacii și eu am să mă pierd sub umbra lor; Curând inima mea se va naște, din nou, în seva plantelor, nefireștilor plante; nefirească inima mea... Curând voi fi

ATAngela Tipa

0

0

Când mă întreb, răcoarea îi surprinde pe toți și nesfârșirea se transformă piatră pe frontispiciul ideii, într-o mare singurătate. Nu cred că înotul spre nicăieri poate duce la transformări

ATAngela Tipa

0

0