Poezii

Dorinta din urma Dacă e să mor, iubire, ascultă-mi tăcerea aproape de locul știut. Caută cel din urmă copac, cea din urmă frunză. Pentru întreaga ceremonie funerară va fi totul

SFÂRȘIT A trecut ceva vreme de când am rostit ultimul cuvânt. Îmi amintesc, era ca acum Umbrele își spuneau părerile fără noimă, Și își exprimau dorințele pornografice Organele lor sexuale

Ieri noapte am visat, eram ultimul copac. Afară, iarna condamna iubirile la moarte. Mâinile tale m-au frânt și mi-au așezat trupul în flăcări. Te-ai învăluit în căldura mea, redescoperind

Sincronizare (?!) Zilele urlă, nopățile plâng, Iubirea din mine, în tine o frâng. Amiaza mocnește și vrea ca să plec, Iubirea din mine, în tine să-nec. Plecarea m-alungă, venirea mă

Sunt o frunză. Strivește-mă! Oricum sufletul meu zboară. Se va opri pe podul alb Care face trecerea Dintre întuneric și lumină. Va sta acolo până-n primăvară Când germenele cireșului se

ÎNVINUIRE Soarele a început să se destrame printre gânduri, În cameră, șoaptele opace scrijelesc aripile de mucegai. Nu mai zboară nici timpul, nici dorința, nici… nimic Totul e în palmele