angela ion

lacrima cerului inecata printre ganduri nocturne,doar un scurt ciripit si apoi se aude tristetea dansand printre stropi de frunze ce nu-si mai stiu aripile, se imbratiseaza dinainte(stropi si frunze ) de a se pierde in ultima imbratisare cu pamantul,pe care ar vrea sa o marturiseasca soarelui care va scalda lacrimile intr-o noua lumina si stralucire nevazuta...
angela

de multe ori ei parca nici nu ating cerul si totusi danseaza
sper numai sa nu fie triste povestile corabiilor soptite de maluri,atunci s-ar putea ca pana si scoicile sa-si recapete
alte si alte smaltuite contururi...
interesant decor
mi-a placut
cu drag azzurra