Copacul - Un Poem dedicat celor zece copaci de pe Muntele Carmel care ma asteapta

COPACUL


singurătatea arborelui cu două rădăcini
în pământul de litere
sub pleoapa Muntelui Carmel din Þara Sfântă
în pământul de lacrimi
din Bucovina

cei ce vor veni la mine vor găsi copacul veșnic tânăr
lumina-umbră,
apa-deșert,
neshama-piatra,
sufletul-ecranul,
aerul-zidul,
aripile ce nu se pot închide
pentru că zborul lor e nesfârșit,
sephirot între lumi ce doar se aud deși se caută neîncetat,
culoarea albastră țesută fir cu fir pe mătasea albă,
kaddish tânăr-mortul renăscut

poate că mi-am adus aminte dintr-o dată
de felul cum copacul străpunge pământul subțire al literei
arzând

cenușa lui-părul meu de aur


să uit numai uitarea
și stau întinsă pe creștetul insulei
ascultând cum norii deapănă povestea celorlalți copaci


eu aici
doar singurătatea plină de miez a unui copac
două rădăcini duc mai departe o lume

19 martie 2011

Acum două zile, într-un plic sosit din Þara Sfântă, am primit DIPLOMA DE MERIT care mi-a fost decernată de The World Organization of Bukovinian Jews odată cu PREMIUL DE EXCELENÞÃ pentru creativitate, pentru Spiritul Dreptății manifestat în ultimii ani în evoluția mea profesională, socială, politică și civică, pentru denunțarea ascensiunii antisemitismului și pentru mai buna înțelegere a Iudaismului în lume, inclusiv pentru originalitatea mijloacelor literare și estetice adoptate în acest scop.

The World Organization of Bukovinian Jews a plantat în onoarea mea 10 copaci în Þara Sfântă în Pădurile de pe Muntele Carmel, în semn de prețuire și de respect.

Mărturisesc că toate aceste gesturi de iubire mă emoționează și îmi spun că Binele este întotdeauna dus mai departe de acele tipuri de conștiință forjate de etic, de bunăcredință și de căutarea Adevărului și a Frumosului.

De acum înainte, o mare schimbare se prefigurează în viața mea. Oricâte piedici îmi vor mai apărea în cale, oricâte neînțelegeri ori distorsiuni, voi ști că undeva, în această lume, aici, acum, și mereu, cresc, atât în pământul României mele, cât și în pământul Þării mele Sfinte, rădăcinile noastre comune, din care ne tragem aceeași sevă, aceeași umanitate și aceleași valori. Poate că unul din cei zece copaci de la Muntele Carmel sunt chiar eu, Omul Frumos care nu va înceta să lupte, să creeze și să spere.



Mulțumesc, The World Organization of Bukovinian Jews! Primiți asigurarea nobilelor mele sentimente de prețuire și de iubire! Ad mea veesrim!



Angela Furtuna

18 martie 2011