\'BI - pentru tine, la Yom Hashoah

Marcată pe întreg teritoriul Israelului, Ziua
Memoriala (Yom HaZikaron) este cunoscută și sub numele de Ziua Amintirii (în memoria soldaților morți în luptă și a victimelor atentatelor comise de la instalarea, în 1860, a primilor evrei în afara zidurilor vechiului Ierusalim), care continuă solemnitatea celebrată acum o săptămână la Ziua Holocaustului (Yom Hashoah), care este comemorată pe data de 27 a lunii ebraice Nissan (ce cade pe 21 aprilie), și care e dedicată în întregime memoriei celor șase milioane de evrei care au fost uciși în timpul Holocaustului. Încununarea acestor parcursuri spirituale și omagiale va fi atinsă la Ziua Independenței, ce începe marți seara, la sfârșitul Zilei Amintirii și care marchează simbolic momentul când se împlinesc 61 de ani de la crearea statului Israel.
..................................................
Unii au crezut că după Auschwitz poezia nu va mai fi posibilă. Dar Poezia, care rămâne cea mai teribilă formă de comunicare, abia după Auschwitz s-a înveșmântat cu adevărat în nuditatea țesutului tragic-metafizic. Pe măsura revelării Adevărului, scrisul a devenit mai mult decât uniunea cerută de Hugo (Le Beau et le Bien), cât un nou înveliș al Pământului, așa cum cere Monica Lovinescu (o Etică a neuitării, o est-etică a textualizării).

În semn de omagiu față de cei șase milioane de îngeri stinși fără dreaptă judecată în timpul Holocaustului, vin, la rândul meu, la Zidul Literar al Plângerii, cu o meditație hasidică aducătoare de pace prin Cabala și cu o posibilă hermeneutică a Adevărului astfel reflectat.


\'BI


fără tine nu pot fi foc negru pe foc alb




nu e noapte încă, e doar un înger stins
ce privește scena
cineva trebuie să apară din patruzeci și două de litere
cum din nimic un tot efemer miez infinit
lumea aceasta embrion în lumea următoare


în pasajele rabinice Dumnezeu e înfățișat purtând filactere
și nu altminteri e perfecțiunea când stă în adevăr


noi contemplăm adevărul din noi
dar adevărul îl contemplă pe Dumnezeu chiar în timp ce este creat
pentru a ilumina cosmosul


ei râd
noi suntem plânsul
un șir de sephiroturi coroana celui ce se lasă contemplat
emanație
creație
formare
facere
ele intră în cuvinte cu un ochi de lumină
textul absorbind


văd toate acestea pentru a spune ce este
iar ceea ce văd mă iradiază cu lăuntrul adevărului


chiar în momentul când sunt înfățișată de acel ochi
glasul meu se frânge
văzut
de pustiul țadiq
umbră textualizată a minții învăluind privirea


adevărul diamant în arcană există pentru a ne genera
la fel cum gândul curge prin homuncul
un rubato în tăcerea cea luminoasă


începe de aici, cât nu e noapte încă
ci doar un înger care extrage litere din sferă
și respiră
sufletul a toată alcătuirea
suflarea vorbirii


eu stau în adevăr cu veșmânt celest
o tăbliță neagră într-un cerc rămas acolo
după marea retragere




Angela Furtună
27-28 aprilie 2009

http://www.vimeo.com/695911
http://angelafurtuna2008.over-blog.com/article-30762675.html