animalul lingvistic

animalul lingvistic


textul este un animal lingvistic histrion.
în nici o junglă își face culcuș
în nici o tundră
în nici un canion.
însingurat, el locuiește într-un topos labil
departe de femeile autorelief
departe de bărbații cu fiziologie de cult
departe de copiii acvaforte


inconștientul textului este peste tot:
în camera de muzică și tortură
în sala de așteptare a supliciilor
în atriul universului psihofag.
abia născut din omul care moare
zeu
mai degrabă acum decât în fiecare clipă,
textul este un animal al scuzelor
al teofaniilor grotești
al irizărilor.
un cal de tăcere coboară pe versantul abrupt
și nu se mai întoarce.
un sentiment incisiv frământă pământul
cu copita
și îl udă cu apă
și îl stropește cu sânge
ca pe un sunet ce crește și descrește
precum ziua
precum noaptea
precum viața
precum neantul.
textul suge dintr-un sfârc abstract
al liniștii
și se deschide
prin claustrare în zăcământ semantic
perlă și magmă gânditoare


copil al marsupiului estetic,
textul face vocalize în amniosul melancoliei.
textul mângâie.
textul rage.
textul zboară.
textul cântă.
textul suspină.
textul înjură.
textul curge.
textul face anamneze.
textul constrânge la dictatura
unei conștiințe a semnului,
cătușă peste introspecții și arhitecturi


textul primordial trăia nemijlocit
experiența divinului
ca și omul hierofant.
el avea o coadă de cometă
și un baobab cu frunze de litere
sau poate că numai
o genealogie de carne
și o genealogie în duh.
facerea textului este facerea omului
în prima zi
în a doua zi
în a treia zi
în a patra zi
în a cincea zi
în a șasea zi și
în a șaptea noapte.
ascunsa ființă a textului
mă caută peste tot
și nu mă mai găsește


textul este autoliza prezentului
ca soluție de apărare față de propria vitalitate.
de ce să alegi moartea?
de ce să nu te lași ales de text
ca de o moarte subită de inimă?
de ce să te salvezi prin
umanitatea de dinainte de istorie?
de ce sa te ruinezi prin
umanitatea de dinainte de Iisus?
de ce să te îmblânzească
hipnotismul textului?
de ce să te naști înainte de termen
ca om captiv în labirint?
de ce să nu te eliberezi de legăturile
cu vrăjitorul narcisic?
textul este linia continuă a unei grafii
care te propune lui dumnezeu
prin demers inițiatic.
eu sunt propriul meu proiect inițiatic
eu sunt nodul
nodurile
lanțul de unire și cezura.
eu sunt tot ceea ce nu poate fi
însă numai unul în text fiind

textul este doar un animal lingvistic histrion.
în timp ce textul a învățat de la mine
cum să răzbată prin dedaluri,
eu am învățat de la text cum să sângerez.
chipul textului nu poate fi privit fără traumă:
ochii nu sunt ochi
ci gheare albastre lungi și ascuțite.
nasul nu este nas
ci limbă otrăvită
sau gheară roșie.
gura nu este gură
ci gheară roșie.
mâinile nu sunt mâini
ci gheare verzi și roșii
și poate chiar sacre legături cu
arrière- planul genealogiei comune.
picioarele lui sunt tentacule de purpură
și gheare verzi și roșii
ce șterg formele de relief.

în urma textului dezlănțuit
rămâne humusul eliberării de limite,
amintirea cu care moartea mă încarcă
în cocoașa ei
și mă cară pe linia orizontului,
vizibilă în interiorizare.
poetul este singura ființă din lume
care trebuie smulsă din ghearele textului
cât încă e caldă
și se risipește
în unul