Poezie
oceanul adulmecă un trup ce se topește
2 min lectură·
Mediu
sunt mecanisme care te ajută să faci față
contracțiilor morții
și dimineților ei voluptoase când îți adaugă o picătură de gin în ceai
iar asta te face să-ți amintești nașterea pe vine a prințesei
din petale roz
fără dureri și fără spasme
la fel cum aduni de pe jos filele unui manuscris luat de vânt
fiecare zi este o restaurare a trecutului care pulsează în ligamente
în mușchi
în globule
în oase
în sinapsele reci
în timpul ce se târăște prin pupilele tale lasându-și balele
pe crusta divinului homuncul tolănit sub palmier
oceanul adulmecă un trup ce se topește sub limba de valuri
stai turcește în fața ta de ceață și fumezi de fapt în fața oglinzii
prin care țâșnesc neîncetat secrețiile inutile ale minții ce se stinge
în timp ce resturi din digestia realului fermentează
și se contractă în vârful degetelor ce apasă
pe clapele orgii din Jemappes
e un fel de a rămâne nemișcată până la următoarea contracție
care va face să vibreze cutia de rezonanță a cortexului
căci trupul nu mai există dincolo de această accelerație
când stai nemișcată în fața oglinzii
și totuși acul vitezometrului depășește 200 la oră 210 apoi 250
tot ce ai fost revine în capsula memoriei ca o moară
o constelație măcinându-și secara pentru pâine
sunt nașteri succesive de forme care te supun mereu contracțiilor
sinapse ce transmit în oglindă miile de chipuri de păpuși
din care ai evadat în această încremenire fluidă
e o privire în sus către umerii cocoșatului
sau e un air-bag ce te fixează mai bine în placentă
dar cineva nu te lasă să te zdrobești
002.281
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 268
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat