Poezie
trebuie să scrii pentru călători și pentru maimuțoiul din tine
2 min lectură·
Mediu
trebuie să scrii pentru călători.
cărțile pășesc ca și oamenii printre dărâmături și ruine.
goi și visători
picioarele cărților sunt robuste și țin la tăvăleală.
numai cine nu s-a împiedicat vreodată de o carte solidă nu știe.
sau nu poți ști nimic despre atracția cuvântului scris dacă nu ești
amator de aventuri solitare.
bărbați voluptuoși mirosind a tutun de vanilie
întinși pe hârtiile unde foșnitoarele femei dau din piciorușe.
e un fel de a spune că fecunditatea e mai ales a literelor
și a ovarelor care aleargă.
literatura este singurul drum pentru evacuarea metropolei după seism.
singurul dren de evacuare a inimii după puseul de anxietate.
un aqualung între gurile mamei și copilului rătăcit.
un drum plin de eroi priapici și dornici să lase o dâră de sânge pe hartă.
de o parte și de alta a drumului nu e nimic
decât imaginarul gol.
care este un delir de adaptare la foamea de stimuli.
realul absoarbe transpirația și apoi se dizolvă în ea.
o magnitudine ce schimbă relieful.
adevărul ca detergent de spălare a creierului.
oh, pulasțiile ce aduc valuri peste visul de ieri
pulsiunile care zdruncină orce plăsmuire.
trebuie să scrii pentru călătorii care nu se opresc niciodată.
care nu văd nimic și totuși zăresc peste tot fascinația.
dacă mintea rămâne fixată în beton, te cațări pe un text nou.
maimuțoiul din tine are zona erogenă portocalie și se cațără ca să fure povești.
fructe și amintiri de la un alt etaj plin de călători neobosiți.
ieși pe terasa hotelului și vezi marea.
ai putea să te îneci din cauza poveștilor citite aseară.
excitația literaturii urcă până la degetele de pe tastatură
până la brațele care înoată zburând
până la umerii care te țin treaz
iar apoi te cuprind de fese și te presează de un trup prietenos cu realul.
intră tipul de la room-service cu supa de busuioc.
îl privești ca pe o stație de metrou goală și scrii mai departe
pentru călătorii care vor apărea din umbră.
trebuie să măsori și să tai.
să umpli mortul cu vată de lumină.
literatura este veșmântul pe care îl va purta cel gol
și visător.
călătorul printre dărâmături și ruine
http://angelafurtuna2008.over-blog.com/
001.824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 361
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat