călătoriile pe Heinrich-Heine-Allee (I)

felul cum explozia smulge ferestrele din zid

ochii din var

oasele din valuri

Albert hoinărea adesea cu tramvaiul prin oraș

se odihnea privind pe fereastră

cuvinte în ivrit răsăreau în mintea lui

păsări întârziate ce nu mai zboară decât prin cerul din minte

dincolo trăgeam din aripile lor deșertul

גמל הולך במדבר

אנשים הולכים במדבר

הבדידות היא חיה מוסתר במוחי

cuvintele în ivrit și o minte care descalecă direct în aura mea

o lumină care vorbește în timp ce mătură totul

cămila merge prin deșert

deșertul merge prin oameni

singurătatea este un animal ascuns în mintea mea

Zum Uerige un pahar cu apă

tramvaiul pe Heinrich-Heine-Allee

Albert urcă și coboară la fel cum veștile pe Facebook sunt însoțite

de parfumul unor călătorii fără întoarcere

între noi geamurile pictate cu scene din Altstadt

chipuri copaci case de piatră păsări cu aripi ivrit

în Schadow Arkaden barul mic cât două scaune de tramvai

în jurul nostru oameni

ce fac oamenii când nu au nimic de făcut?

da, între oameni sunt perdele de apă

cuvinte în ivrit în română în germană în rusă în elenă

în aer în rusă în engleză în italiană ohooo în latină în ivrit

dacă uiți ivrit rămâi fără casă

pământul îți poate fi luat, nu și limba

urcăm în alt tramvai

Albert îmi dă să traduc din ivrit propoziția

המדבר החוף

זה האוקיינוס

המים נוסע דרך המילים

despre cuvinte nu pot fi spuse cuvinte ci călătorii cu tramvaiul prin oraș

la malul deșertului

este ca la malul oceanului

apa călătorește prin cuvinte

felul cum explozia smulge ferestrele din zid

culorile din pânza de apă

cuvintele din deșert