Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

trecerea brusca

ea nu stie sa faca nodul

3 min lectură·
Mediu
te poți apleca peste lume
peste cer
peste pervaz
peste văzul de orb
continuându-ți traiectoria până la miezul de foc
ca și cum ai fi un fir de lumină
ce se despletește
singur la nesfârșit
un alint de durere coborând prin urcușul celorlalți
nevăzutul
neatinsul
neauzitul
neîntors din cuneiformele anxietății
dar botezat cu deconstruiri
femeia aceasta scrie de-a lungul unei vene
cu sângele înafara pulsului
cu privirea înghițită de oglinzi
ce decurg una din cealaltă precum moartea infinită din germenele visului
ea scrie din interiorul unui cosmos ce vine
prin ea
și pentru toți ceilalți se precipită brusc înghețându-i
dar bătând ritmic un început de lume
în ei
uluitor de singuri în fața adevărului
care se naște din descreșteri și din pierderea sensului
din ruperea tulpinilor de trunchi
din plecări și din rătăciri
din îndepărtarea marginilor de sistemul de referință
din șocul de a nu simți nimic în timp ce gravitatea se deplasează înspre un alt nivel
seismograme sau trecerea bruscă
de la femeia plină de picături roșii
către femeia cenușă (o adresă fictivă):
pur și simplu intersecția era aglomerată
(toate intersecțiile sunt pline de presimțiri)
dimineața i se așternea pe umeri cămașă neagră de doc
cu mânecile reci strângând oasele evantai
clavicula sternul tibiile copiilor visați degetele lor mici scormonind
printre sârme de cupru în căutarea acelui loc moale fierbinte plin convex
explodând de durere metalică
în cușca plină de copii ce se dau cu capul de gratii
închizând și deschizând ochii pentru a iradia
ceea ce nimeni nu poate numi ce este și de unde vine
sau de ce se împarte totul la doi
la trei
la cinci
la patruzeci
la cincizeci de mii
la infinit și încă
poate un bisturiu tăind feliile galbene de lămâie pentru ceaiul din azil
oasele așezate unul căte unul pe cearceafuri curate înainte de a fi înfășurate
în jurul altor oase albite de vreme
în jurul altor pietre albite de oase
în jurul altor stânci albite de pietre
în jurul unui munte alb măcinat de ritmul din venele lui adânci
ea face un pas și mai face încă un pas
de fapt este un șir de pași greșiți ce se accelerează
și o duc în centrul dinafara acelui loc magic
și dinafara oricărul loc imaginat vreodată
unde toți se întorc fără să vrea
și unde toți cei care se întorc se transformă în imprecizii
(vagi siluete de gheață)
și ea nu știe cum să facă nodul
ea rămâne acolo, înafara locurilor știute
uimită cum de înafară fiind și alungată din lume fiind
continuă să fie de fapt înlăuntrul tuturor celor văzute și celor nevăzute
trup de cenușă suflet stins pâlpâind
deasupra lumii
002608
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
440
Citire
3 min
Versuri
67
Actualizat

Cum sa citezi

angela furtuna. “trecerea brusca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angela-furtuna/poezie/13969094/trecerea-brusca