umbre de menhire la Carnac

Poezie sau regret? Imi pare o succesiune de ganduri si amintiri. In vremea aceea am avut o casă înconjurată de maci nenăscuți pe care nebunii parcurilor o incendiau cu rînjetul lor știrb. Imi pare un fel de Adam si Eva, retrairea unor clipe-amintiri inexistente sau poate ascunse undeva in subconstient. Pe vremea aceea am avut un trup orgolios ce încălzea deșertul frigului.

O poezie frumoasa, un poem care te lasa un pic pe ganduri pentru ca, vezi tu, in vremea aceea eram...
st

Las un semn ca am fost aici. ,,un dor pentru ceea ce nu voi fi niciodată\" este intr-adevar o nota de regret, dar si o tindere a ta catre... e ca atunci cand cineva isi doreste ceva renunta la visul sau desi pentru ca ar fi putut fi acel cineva ce-l dorea, insa acum nu mai poate. ,,ochiul orb al mării\"- ambigua metafora si exprima probabil negrul luminos( atragerea contrariilor)- oricum e o urma de melancolie. E un intuneric pe care l-ai transformat in lumina. Orb in lumea asta de-as fi, as vedea ca orbii sunt altii, iar cat despre rau... as vedea ca nu moare prin ochii altora. E o metafora a singuratatii, asa zic eu. S-ar putea sa ma insel. Poate insemna si dorul ca acolo nu te vedea nimeni, nimeni nu iti spunea ce sa faci. Dar nu cred.

Catalin, Vlad,
In fiecare artist creste un copac pe care nu-l priveste nimeni inflorind: eul poetic, eul estetic. Acolo, numai acolo este posibil paradisul originar, la care nu se poate ajunge decit pe calea nostalgiei. \"Pe vremea aceea\" deschide calea catre plaurul imaginarului: acel pamint in care radacinile textului pipaie adincimea, atit de oarbe...

Buun, se pare ca mi-a placut, mai ales ochiul ala al marii. Ma iarta ca nu fac un comentariu, dar deocamdata timpul e rau cu mine. Ti-am lasat un semn, pt a aduce o mica recunostinta. Mi-a placut.
drag, dana