Poezie
minunile pitite in voluptatea unui manechin
sapte descifrari sacre
2 min lectură·
Mediu
Minunile pitite în voluptatea unui manechin
(șapte descifrări sacre)
regăsirea celor douăsprezece semne pe malul unui trotuar, printre manechine
1. în fiecare zi mă lepăd de ființă.
mă duc în piața orașului și
ademenesc manechinele
din vitrine, le aliniez la dreapta și la stînga
neatingerii de prezent,
apoi ne dezbrăcăm împreună de detalii
la fel cum se leapădă minunile de zgura
certitudinilor
după primul fum, fiecare manechin își naște heruvimul
2. există un timp cînd îngerii
se arată pe simezele conștiinței
cum capsulele de opiu
într-o piele de vis
poate că cea fără de uimire vine să ne vadă prima oară
3. cînd vine să ne vadă prima oară,
cea fără de uimire ne atinge pe sex,
ne sărută pe ochi,
ne freacă de pulpele ei
și ne desprinde din carne
cum din alb lemn un sunet zemos
încîntare și pui de durere
îngînare și pui de durere
înfrîngere și pui de durere
înduioșare și pui de durere
înfășurat în puiul bucuriei
înfășurat în hohotele puilor bucuriei
cele amare și băloase,
da, ne place ceea ce nu ne place,
metronom ce despică țeasta timpului
cu versete de sticlă.
cînd cea fără de uimire ne dezveșmîntează
în botez,
vom muri erotici și goi,
înfipți unul în altul
ca două întrebări retorice
brățări de argint, legăturile dintre cer și manechine
4. există o șansă
de a îmbrățișa preagoalănefericirea
cu trup anxios
cu oase de abanos
cu piele de cer
cu mustăți de felină
cu degete de stibină
sau el e dumnezeu antropofagul
îmbrățișătorul
sugrumătorul
castratorul
singur în preaneînsingurarea noastră
razele de lumină împung deșertul cu feminitatea mea reflexiva, ușa se închide
5. un zgomot mă scoate din pîntecul ideii
și mă aruncă în deșert.
un fior ne înghite pe loc
în declicul ușii
din gura lui ieșeau șapte săbii de foc, sau poate nu
6. tu mergi mai departe.
nu te întreba de ce.
nu privi înainte.
nu privi înapoi.
ieși din tine.
rămîi în aditon fulgurant
îngropat ca python.
uită să te naști
în cea fără de uimire.
uită să te definești
ca o cheie de boltă
memoria lumii în pămîntul meu, e încă niciodată
7. e încă devreme, e încă niciodată,
pentru a bate toaca în rozasa lumii
cu inima unui manechin
002.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 372
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 72
- Actualizat
Cum sa citezi
angela furtuna. “minunile pitite in voluptatea unui manechin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angela-furtuna/poezie/129744/minunile-pitite-in-voluptatea-unui-manechinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.