Poezie
eram o sita prin care nu trece nimic
1 min lectură·
Mediu
eram o sită prin care nu trece nimic
dimineață cu care mă spăl
de lume în ochii unui copil orb:
lumea este exilul meu într-un cuvînt
din care nu mai pot ieși
mișcîndu-l puțin cu privirea, irațional, cuvîntul
îmi pune prima întrebare:
de cîte ori ai imprimat pecetea, Emet?
niciodată și întotdeauna,
în nici o zi și în fiecare clipă,
nicicînd și în fiecare săptămînă în amiaza zilei,
niciodată și în fiecare noapte -
eram acolo unde pot contempla neîmplinirea,
eram acolo unde adie lenea cosmică
precum o lectură fără auditoriu iar
casa se acoperă de mușchiul literelor,
eram acolo unde omul lăuntric
retează coiful stîncii
și unde numai o linie desparte lumea
de Emet
eram un os de înger
care crește încet.
eram o sită
prin care nu trece nimic
toți mă strigau Emet
și mă chemau înapoi în trup.
dar eu din drum nu m-am întors,
nu eram aici și nu eram niciunde,
și de-aș fi fost n-aș mai fi fost,
eram și nu eram
012.580
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
angela furtuna. “eram o sita prin care nu trece nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angela-furtuna/poezie/109977/eram-o-sita-prin-care-nu-trece-nimicComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nahon?