glassala

glassala

mereu cu un pas înaintea furtunii,

am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică,

ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra

imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo

Ball fredonând Gadjama bimberi glassala

degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii

unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau

zgrunțuroasele terminații ale unei nopți ratate

alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate

reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate

restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei

șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine

așa cum se perindau prin fața ta deschizând gura și scoțând limba

pe care își scriseseră cu mândrie câte un motto,

dar mereu cu un pas înaintea furtunii, plutind în

insuportabila poluare fonică a cuvintelor ca-ntr-un

lichid amniotic expirat, tu te încolăceai în jurul câtorva consoane

și cântai glassala, numărând ostaticii și privindu-mă intens