pentru ca nu stim nimic despre placerile rivale

pentru că nu știm nimic despre plăcerile rivale

ne petrecem Vinerea Mare pe o bancă în Cișmigiu.

sărutul tău mi se așterne pe gât cu asprimea chitinei unui cărăbuș.

citești direct de pe ecranul de la reanimare

\"Când starul de muzică rock, Kurt Cobain, s-a sinucis în

8 aprilie 1994, a lăsat următoarea mărturisire : De ani de zile nu mai încerc

nici o emoție în a asculta sau în a compune muzică. Mă simt extrem de

vinovat de acest lucru. De exemplu, când mă aflu în culise, în clipa

când luminile se sting și începe urletul maniac al mulțimii, nu mă

impresionează în felul în care îl exalta pe Freddie Mercury, care se

desfăta cu adorația gloatei\".

parcul începe să

fugă de noi în cercuri și, pentru ca să nu ne învingă accelerația lui centrifugă, ne strângem

în brațe ca două orogeneze rivale.

prin acest turbion răzbate apatic

un domn având în mână

o pungă cu sandwich-uri.

el mănâncă

tacticos

din mers și

nu răspunde niciodată

la întrebările despre sinucidere din chestionare.

el scuipă câte o culoare după fiecare înghițitură.

degetul cu care vomită este o gheară de lynx.

pentru că nu știm nimic despre plăcerile rivale,

parcul se liniștește la fel de brusc ca și maxilarele trecătorului.

sărutul nostru se desprinde de el însuși ca un sâmbure de

miezul lemnos al prunei.

a înflorit deasupra noastră magnolia

buzele ei murmurând uitatul shantih shantih shantih