O, ce enigmă îmi ești!
Ce goluri lipsite de culoare sunt în portretul tău,
ce l-am creionat cu mintea
în culorile gândului, a gesturilor,
a soarelui, a astrelor...,
ce răsar și apun pe fața
Trei metrii de la mine la tine
Trei pași hotărâți
Trei vorbe zise...
(Inițial le-am vrut desenate.
Hărtia și pixul fură uitate, pe etajeră)
Trei vorbe bătute de vânt,
precum frunzele
Azi am deschis o parte din mine,
Ca un cufar vechi, acoperit cu praf,
Acoperit cu mine,
Cu cioburi din sine...
Un mortar al afundării in tacere.
Prea multe mistere ma despart pe mine…de
