Poezie
Tu visător de vise fără nume
1 min lectură·
Mediu
Ai apărut în viața mea,
din neantul pur al întâmplărilor,
țâșnind ca o flacără vie, arzând,
pe altarul tăinuit al visărilor.
Mi-ai pus în suflet o speranță aparte
și încredere în a vieții trăire,
când totul părea trist și pe moarte,
m-ai aruncat în valuri de iubire,
făcând să vibreze vechi corzi,
pe care, de mult, le credeam sfărâmate.
M-ai readus la viață prin patima dorinței,
și calda-ți mângâiere a rimelor fierbinți,
mi-ai luminat în bezna grea a neputinței,
în care m-afundasem,
când nu știam, că-n mine, tu exiști.
Și iată-mă acum,
pe un tărâm aproape mistic,
de pasiune pură și descătușată,
de poezie și de eros mitic,
un univers aprins, diamantin,
în care-am poposit, pentru o clipă,
să îmi trăiesc fărâma de destin.
Am adunat comori nebănuite,
în sufletul care tânjea duios,
mă bucur, cu nesaț, de clipele trăite,
în armonii alese și-n vers melodios,
m-am descătușat din întinarea lumii
și am adus iubirii ofrande prin frumos.
Nu știu ce va rămâne la final
din patima ce-am pus-o-n poezie,
dar sigur va rămâne-n urma mea
iubirea pentru pasiunea mea târzie!
002270
0