Poezie

Rana inimii

1 min lectură·6 noiembrie 2016

Mediu

E rană, ce simt sângerând

în inima ce stă ca să moară,

de dorul iubirii plângând?

Sau doar amintiri,ce încep să mă doară?

Sunt macii cei roșii, din lanul de grâu,

ce-și împrumută culoarea,

sângelui meu clotind ca un râu,

fierbându-și tristețea și ardoarea?

Sau poate că, roșul de foc,

este doar moartea iubirii

ce m-a mistuit fără noroc,

printr-o întâmplare ciudată a firii!

Se răsucesc cuțite în mine,

făcând să țâșnească în ropot de ploi

și sângele tot, care-mi curge prin vene

și lacrimile ce-mi curg șuvoi.

Dar nicio vină iubite nu-ți fac,

cum nicio vină nu are,

floarea de nufăr ce plutește pe lac,

pe ale apei luciri unduitoare.

Aș vrea doar să-nteleg, de ce mi-a fost dat să trăiesc,

o poveste-așa scurtă de iubire,

de ce m-am rătăcit, fară să gândesc,

pe drumul spre o altă fericire!

001.774

Aneta Badea. “Rana inimii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aneta-badea/poezie/14098540/rana-inimii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.