Poezie
Seara de toamna
1 min lectură·
Mediu
Dangăt de clopote sparte
bat peste sat,
ropot de picuri de ploaie
cad apăsat,
peste casele strânse sub streșini,
ca-ntr-o copaie,
e plânset de ape, iar norii pe cer,
stau să curgă șuvoaie.
Se-aud tropote surde pe drumuri,
în lung și în lat,
stau bătrânii pe gânduri la geamuri,
e seară peste sat.
Ies fantomatice fumuri pe hornuri,
duse de vântul răzleț,
ploaia cade năprasnic pe prunduri,
e frig de îngheț.
Mă trag lângă soba aprinsă,
să mă încălzesc,
citesc dintr-o carte deschisă
și ațipesc.
Plutesc printre norii de plumb,
ca o adiere,
picăturile-mi pun în juru-mi un nimb,
ca o mângâiere.
Mă trezește trosnetul lemnului sec,
ca o durere,
mă întorc la prezentul noptatec,
fără plăcere.
001630
0