Poezie

Seara de toamna

1 min lectură·2 noiembrie 2016

Mediu

Dangăt de clopote sparte

bat peste sat,

ropot de picuri de ploaie

cad apăsat,

peste casele strânse sub streșini,

ca-ntr-o copaie,

e plânset de ape, iar norii pe cer,

stau să curgă șuvoaie.

Se-aud tropote surde pe drumuri,

în lung și în lat,

stau bătrânii pe gânduri la geamuri,

e seară peste sat.

Ies fantomatice fumuri pe hornuri,

duse de vântul răzleț,

ploaia cade năprasnic pe prunduri,

e frig de îngheț.

Mă trag lângă soba aprinsă,

să mă încălzesc,

citesc dintr-o carte deschisă

și ațipesc.

Plutesc printre norii de plumb,

ca o adiere,

picăturile-mi pun în juru-mi un nimb,

ca o mângâiere.

Mă trezește trosnetul lemnului sec,

ca o durere,

mă întorc la prezentul noptatec,

fără plăcere.

001.642

Aneta Badea. “Seara de toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aneta-badea/poezie/14098384/seara-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.