Andy Marinescu

A..si cel mai bine invatam din greseli si din parerile altora si poate mai rar din succese

Ma bucur ca ai mai revenit cu ceva nou, dupa ceva vreme, si intreadevar merita rabdarea de a citi pana la sfarsit. Compenseaza cu varf si indesat eventuala ceata de la jumatatea compozitiei, mai ales daca unele momente le regasesti in proprile experiente traite cu adevarat....
Si daca undeva pe parcurs s-ar parea ca actiunea nu este realizata dupa regulile stricte ale unei carti asta nu inseamna decat ca trebuie privita putin altfel...mai cinematic, mai departe de realitate, sa-ti lasi imaginatia sa zboare si cuvintele de pe ecran doar sa ti-o ghideze din loc in loc, iar daca mai pui si ceva efecte speciale...ehe...asteptam premiera.
Repetitile au fost putin observabile iar ca sa \"ajungem voiniceste unde si-a intarcat dracu’ copiii\" nici nu poate fi vorba, sunt cu totul de acord cu engleza si cu numele straine, conteaza enorm feeling-ul si un Nea’ Gheorghe ar fi ca nuca-n perete, ar fixa actiunea in tara asta de cacao...brrr...ti s-ar spulbera visul, unde mai pui ca nici macar o autostrada ca lumea nu avem, nu mai zic de un laborator secret.
Despre faptul ca e scrisa de o femeie...e indubitabil, si observatia nu trebuie luata ca un afront ci doar ca o observatie, e o incercare curajoasa sa intrii in mintea unui barbat si sa reusesti sa intuiesti ceea ce ar putea fi acolo, lucruri pe care acesta n-ar avea niciodata puterea sa le exprime, din diferite motive mai mult sau mai putin obiective.
Iar daca influenta feminina e evidenta, asta nu inseamna decat ca totul e OK, nu e nici o rusine in a fi ceea ce suntem... ce mama dracu’ trebuie sa mai fie si ceva frumos pe lumea asta, ...iar in cartile de bucate cred ca s-a cam spus totul pe cand in SF...frica de ceva nou...pai d-aia e SF!!
Asa ca nu pot decat sa-ti urez succes in continuare si...\"Hai Noroc!\"

P.S.
A...era sa uit. Nu cumva stii cate albusuri se bat la checul ala cu nuca...

Intreadevar, un stil ce te captiveaza si te face sa nu poti sa te dezlipesti de ecran pana nu termini de citit.Dar poate toata acesta atractie mistica rezida tocmai in faptul ca actiunea nu e lamurita. Te lasa intr-un teribil suspans, incercand sa-ti fortezi latura perversa a imaginatiei sa nu o ia prea razna, in gasirea unei posibile explicatii. Iar acest text, in forma lui actuala, chiar imi produce asemenea reactii, asa ca sub nici o forma nu il consider o pierdere.

Tot trupul meu e cuprins de fiori care mi-au facut realmente pielea găinii. Nu știu ce să cred, dar am impresia că tu chiar ai fost acolo, sau ai simțit cel puțin o dată cum iți trece oțelul prin oase. Nu e doar o poveste, e un scenariu pentru un film sau o secvență de joc ce ți se deruleză fără sa vrei in minte si te atrage înăuntru, fără putință de scăpare, de fiecare dată când vizionezi (recitești) scena. Pare o frântură desprinsă dintr-un vis, ce îți accelerează simțurile cu puterea unui motor de rachetă, te ridică până la punctul culminant și apoi te lasă să plutești în imponderabilitate, cu adrenalina la maxim, așteptând parcă ca abia acum totul să înceapă …..(se termină cam brusc).
Poate sunt puțin cam exuberant, dar dintre textele citite, al tău chiar m-a facut sa simt că sunt acolo, mi-a făcut o părere foarte bună și mi-a atins ușor coarda admirației, vis a vis de intensitatea cu care-ți trăiești fanteziile și de îndemânarea cu care-i faci și pe ceilalți să le trăiască ca și cum ar fi ale lor....sper ca o sa văd în curând și altele în același stil... :)