Andrisan Cristina

Să alergăm prin ploaie uzi, Þinându-ne de mâna strâns, Să rupem crengi de muguri cruzi Ce-au izbucnit acum in plâns... Sărut sălbatic să furăm, În zbor să-l biciuim cu plete, Sub curcubeu noi

Voronețiană În umbra bătrânei mănăstiri, În serile cu lună plină Sub chipul sfinților martiri Ne-adapa de lumină, De binecuvântare si har liturgic, Se naște-n suflet,monumental, Izvorât de

La Putna,pe-un plai de dor, Într-al muntilor curat decor Odihnește-n pace,sfânt Voievodul Ștefan in mormânt. Sub cea piatra grea L-adăpost de vremea rea Frumusețe,trandafiri, Parfum și

Doi roșii trandafiri sunt doar un vis, Romantic gest al dorului nescris... Ca două lacrimi de opal,prelinsă tristețe estivală, De rouă rece ,pe catifeaua de petală... Printre mici

Tinerețea-i o gradină parfumată Sufletul,gigantic crin curat, Bolta e senină și-nstelată Dorul visului imaculat. Un colier de scoici stelare Și cercei de azalee Rochii pastelate de

E timpul marilor speranțe, Iubirilor de ieri un ultim ceas, Și farmecul nestinselor romanțe Parfum amețitor ce le-a rămas. Frenetic,toți trandafirii înfloresc, Când luna poleiește cochetul

Din paleta-i de culori, Vara-și strânge-ncet În gradini pline de flori, Peisaju-i incomplet. Căci lipsește marea verde Bărcile cu pânze albe, Unde sufletul se pierde, Rătăcind pe vase

Iubite,eu sufletu-mi adăp neîncetat, De dor și de lumină-n catedrală, Când porii mei absorb celestial și minunat, Doar slavă și iubire abisală. Te aștept pe aleea însorită Exotică, umbrită de

La mănăstire-n somn, Strămoșii ne veghează lin, Din timpurile lui Bogdan Domn, Și până-n ultim veac senin. Nins de floarea grea, Parfumul amețitor de tei sfânt Învăluit-a-n vremea rea Și

E in cascada clipelor ce curg O vagă tristețe ancestrală Pe coarda-n care timpul demiurg Sloboade-o muzică astrală. Clepsidra orelor se scurge-ncet Si umbra înserarii lin aduce, O