Poezie
Flori de tristete
1 min lectură·
Mediu
Eu despre tine nu mai știu de-un an.
Doar ecoul vocii tale mai trăiește
Și-mi înflorește o floare pe timpan.
Privește-o doar cum mă iubește!
Aproape am uitat cum miroseai,
Cum desenai pe așternuturi trandafiri,
Când diminețile în brațe tu le luai,
Cerându-le să nu mai simt dezamăgiri.
Atunci vedeam lumea rotundă
Și nici o geometrie nu ne-ar fi trădat.
Acum doar o cometă și-o secundă
Ne mai apropie sub cerul înstelat.
Tu doar te uită cum tristețea crește
Și pune-mi două lacrimi în ureche.
Nu imi purta de grija, ea nu se ofilește.
Noi doi părem a fi acum pereche.
001.371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Vlad Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Vlad Popescu. “Flori de tristete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-vlad-popescu/poezie/14113431/flori-de-tristeteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.