Andrei-Tudor Dumitru

Nu plânge - comandă online o viață și hai s-o trăim împreună adu și-o sticlă de vin să ne ucidem ușor te aștept la metrou nu plânge și vino…

În fiecare noapte orașul îmi distruge visele ca un film american prost cu reclamă și premii multe - un clișeu cu Bruce Willis. În fiecare noapte sub felinare dansează fantomele orașului -

Meditez asupra unei țigări furate și tușesc înfundat pe balconul cu gresia galbenă de la cățel trimite-mi o poză cu tine doar atât vreau să mă satisfac mi-e frică de tine mi-e frică da

E zi de alocație ! la poștă copiii din tinichea se-nghesuie la ghișee de afară se-aud manele e cald și tu nu mai vii e schimb de tură

Torquemada stătea in fața mea la pupitru și-și storcea coșurile de pe brațe rânjind George se juca cu un dolar ascultând DoiPac un Platon fără Idei învața la filosofie i-am spus: qui

N-am plâns… te-ai stins așa dintr-o dată fără… în seara aia ftizică de august sau poate dimineață… a venit ambulanța te-au ridicat de pe mozaicul ros din hol și te-au trântit în pat ca pe

La mine în cameră cu lumina stinsa fac dragoste în fiecare noapte pe tot trupul mă sărută nenumarate orgasme roșii apar pe piele e cald haideți și voi cu \"Spira\"

mă masturbez cu gândul la sânii mari ai Cristinei în baia de serviciu cu faianța crăpata apa curge, roșie, cu gâlme in cada mica si îmbăcsita ciuperca neagră de pe pereți râde - vrea să mă

I Mi-a rămas pe retină imaginea ta de când a fost furtună ti-am luat gandurile și le-am pus pe un cd grabit am fugit acasă din paratrăsnet în paratrăsnet să te privesc sub formă de

Pe Fizicienilor iluminatul public face figuri printre betoane circumvoluțiile se dilată liliecii cu ochii lor sticloși orbi se izbesc de geam se hlizesc la mine atârnați cu ghearele pe

Etajul 8, Fizicienilor flexul taie gresia tâșnește sânge pe geam trotuarul a murit urlă faianța proaspătă ești tu cu flexul în mână eu sunt gresia să curgă sânge - de la etajul 8

Din trenul de Brașov prin geamul cleios apăreau des pădurile rare era soare. casele de moloz se întorceau în urma lor a venit nașul. copacii aleatori plângeau înspre șine pe mine. te auzeam

Am plecat de la bookfest cu o grămadă de cărți mi-am depășit bugetul mai nasol e că mi-e rușine sa merg cu ele pe străzi lumea mă privește uimită în 41, metrou, oriunde pășesc o

Pe pereții camerei mele intunecoase printre țanțari zace postludic un mort un păianjen proaspăt storcit de papucul meu gumilastic – ce crimă – a vrut să mă violeze stă de câteva ore