Andrei Trifas

Trecute amintiri…simt trăiri, Plaje uitate…păsări de noapte, Visul trăit…cadoul dorit, Suflet cald…drum plat, Cer senin…semn divin, Te ador…soare gol, Zeu de piatră…inimă curată, Trecutul

De ce nu pot iubi și eu? Așa constant pe cineva, De ce mă mint mereu? Că pot iubi pe cineva. Dă-mi pace necuratule Dă-mi pace să trăiesc Dă-mi pace să iubesc Dă-mi pace să fiu eu.

El cauta zambete si primeste pumni, multi pumni. E presat ca un resort, se prefera ca el sa…nimic nu-l mai multumeste. Gandurile astea i-au venit de mult prea multe ori…cred ca va sfarsi asa…cu ura

Luna se arată Noi spre cer privim, Sub a ei lumină Acum ne găsim. In imensitatea ei Ne pierdem în noi, Și sub cer Suntem amândoi.

În nopțile târzii Îmi doream să vii, Și acum te aștept Nu vreau să te pierd. Când luna strălucește Te ador regește Și repet nebunește Chiar în românește… noapte bună!

Pe cănd Þepeș domn era, Dracula dispărea Și trăgea în țeapă, Pe cei ce-s dușmanii oamenilor drepți. Hoților moartea le zâmbea, Și deodată țeapa în ei intra. El curățenie făcea Și boierii

Două stele și o noapte Se prosternă-n fața noastră Întrebând ciudat și-n șoapte Cum e-mpărăția voastră? O tu noapte albastră Ce-ntuneci viața noastră, O voi stele luminate Cum străluciți cu

Dobitoacele s-au revoltat, Împotriva unui om nevinovat Care le domesticise Și le îngrijise. Cică, Omul nu se purta cum se cuvine Cu niște biete animale străine, Le tot bătea și

căldura ne doboară materia se-nfioară singuri suntem iară ne așteaptă o vară… orașul naște seara răcoare e p-afară lumea vrea să pară că e fericită iară.

Căci materie fiind Corpul se-ncălzește, Și sufletul timid Așa pare că-i șoptește: Corp meschin-ntunecat Pe suflet ai supărat El îți cere vise-nalte Tu-i oferi plaje uscate. El Divin te

Unu’ ia si cere Zic ca vrea o bere Cine să se spele? Sunt numai lichele. Doi p’ afară Nimic de pomană, Poate vrea o pară Nu ca e amară. Vine un Trei Cred că vrei Un suc de tei Sau…nu

Nu mai pot dormi Imaginea ta o… Păstrez pururea… În mintea mea. Îmi pătrunzi în vise Prin ferestrele deschise În visul meu apari Culoare vieții mele dai. Surâsul cald Îmi dă

Multe motive de-mpacare, Sufletul meu stie oare? Ce-l asteapta, cand va fi, Acel timp, pentru a iubi! Te iubesc, cum pamantul iubeste apa, Te iubesc, cum copilul iubeste joaca, Te iubesc,cum

Mii de gânduri Mă răpun, Mii de gânduri Simt acum. Mii de gânduri Mă atacă, Mii de gânduri E o fată. Mii de gânduri Vin spre mine, Mii de gânduri Pentru tine. Mii de

Trup de zale Fluier cu jale Oarecare vise Nopți închise. Pierd cununa Am minciuna. Vreau sa zbor Dar, mor de dor. Nu are noimă Doar o doină. Stea de pe cer Du-mă la aer. Mișcă

Sunt mai nou in branșă Sper ca...n-am picat in transă, Vreau si eu ceva păreri Despre ale mele scrieri.

Se țin pe stradă de mână, Vor mulți copii împreună, Îi cred un curent depravat, Căci ei sunt: baiat cu baiat.

Un scriitor al nimănui Versuri vrea a scrie, Și îi pasă nimănui Câte strofe scrie. El scrie când și când Fără vreo cadență, Și așteaptă ziua când Va primi o reverență. Scrie-n dimineți

Timpul petrecut cu tine, Printre peisaje străine, Mă îndeamnă să-ți arăt, Dragostea ce ți-o port. A calatori cu tine, A colinda plaje puține, A sta la soare, A face dragoste-n mare. Te

Mare mirare, se asterne-n zare, Toti privesc ca o naluca, Cine poate sa se mai duca. Sase dealuri in fata se aseaza, Trei paduri soptesc: nimic nu ne pasa, Si muntii cand ne vad se

Câtă vreme am sperat Am urlat ca un nebun, Înțelegi ce vreau să spun Prostu’ nu-i prost destul.

Acum scriu o poezie, mâine poate alta, Liniște am și-mi zâmbește soarta. Când oamenii vorbesc, ascultați se vor, Dar, nu poți face pe plac tuturor. A schimba lumea, nu-i lucru mărunt, Aș

Un minut să am Un minut să-ti dau Tu cere O secundă. O oră Și-un minut, Cred că o să te sărut. Un minut Două secunde Vor să ne uite. Două luni Si trei minute… Cine să ne uite?

Iarna a plecat Tu frumos zâmbești, Primăvara vine Cât de draga-mi ești. Natura se deșteaptă Tu ești un ghiocel, Viață prinde totul e Vesel și senin. Florile pline-s de culoare Tu