Poezii

Vino, să auzi! În înserata negură, închis între pietre, cine-ar mai aștepta? Precum a mai existat, până în cealaltă patrie, Încă odată cerul să se –nroșească ar vrea. Și-n litera v Tribut

Solzii care au greșit, Frunzele pe care vara le-a ars în grădini sunt nesăbuita cale spre umbra ta... În toamna asta ți-am spus: nu ai voie decât să îți pleci somnul în palmele mele și

Vei rămâne între genele mele ca o prelungire a unei nopți răvășite de-un vis atât de viu, atât de stins... Vei ști mai ales că, preț de câteva zile mi-ai lăsat o veșnicie de fâlfâit de inimă