Poezie
Confesiunea ingerului rebel
1 min lectură·
Mediu
Acorduri sprințare
se-agățau de pereți
se-amestecau cu fufe
pești
domni cu pretenții de lorzi
cu capetele turtite
și ochii scânteind
cu luciri reci
de fier
din clapele albe
cu dinți de abanos
cad notele
se-mprăștie țipând
prin holuri
pe trepte
pe jos
era ca o pauză
o întârziere necesară
un final de act
o ultimă frazare de efect
la replica principală
tăcere
tăcere prelungă
și grea
-ce faci dom`ne
de ce nu cânți
-ești surd
-de ce nu vrei tu
să ne cânți
mamă
cântă
cântăă
cântăăă
Ore
cum sta
cu gândul dus
timp prelung cutreiera
clădea statui
cu fețe-ntoarse spre păduri
pierdute în apus
fir de apă tăcut
spre câmpuri
domolite de pace
Ore curgea
în urechi îi răsunau
orologii cu limbi ruginite
ding-danguri răzlețe
prin clopote de aer
răstignite
pe la răscruci de vânt
așa cum sta
cu mâinile
strânse pe lângă el
Ore părea
un înger rebel
cu aripile frânte-n el
tăcerea prelungă
sătulă de-atâta așteptare
încet
pe sine se murea
013321
0
SC