Poezie
VIITOR
1 min lectură·
Mediu
Te-mpung în coaste mii de baionete,
Te-împing spre universuri negre, noi
Și știi că nu e chip să mergi tu înapoi
C-ai să trăiești o mie de regrete.
Ce-nseamnă o secundă, un gând
Ce în minte ca un microb s-a ascuns
O clipire, o slăbiciune e de-ajuns,
Ca trecutul să dispară alergând.
Drumuri milenare par că se deschid,
Și toate către Paradis converg
Dar știu că într-acolo ca să merg,
Porțile sufletului trebuie să le inchid.
Dar uneori ale trecutului porți,
Încet și sigur, spre mine se deschid
Lacrima și Surâsul vin ca un bolid
Bătând la poarta sufletului retoric întreabă
“E-n sorți?”
013846
0
Te descatușează speranțe mii,
Te-atrag spre universuri luminoase,
Înainte-ți este drumul, și tu știi,
N-ai motive de regrete nemiloase.
Ce-nseamnă o clipă, un cuget,
Ce-n mintea ta-nflorește,
O sclipire, un vis născut încet,
Pentru viitorul ce de-acuma te-ntregește.
Căi milenare-n fața ta deschizi,
Și toate le-ndrepți spre Paradis,
Iar pentru ca pe deplin să le cuprinzi,
Nu lași porțile sufletului pierdute în abis.
Iar de multe ori porțile trecutului
Se deschid către-al tău chip ca o magie,
Auzi șoptind spre tine cuvintele vântului:
„E-n sorți tot ce vrei tu să fie”.