Poezii

Al singurătății trist cer De-un nor tot e-ntunecat Cu-n morman de grele aripi Ce se zbat neîncetat... Croncanit, fiori, infernul Într-un dans în jur roiesc Prins de focul neființei Cușcă de

Pentru întia oară stele Ascultare nu-mi mai dau Tăcut-a întreg Universul Și noaptea tace iar... Luna mult prea blândă Timidă,beată de lumină Suspinu-l poartă dulce În glasu-i

Sufletul mi-e viscol etern, mintea întunericul însusi, corpul mi-e putrezit de idei... sunt doar descompunerea unui vis.