Poezie
Decapitarea secundei
poezii
8 min lectură·
Mediu
1. Dor de tine
Secunde eșuate
clipesc indulgent
la limita uitării…
2. Septembrie
Toamna
manifesta pașnic
printre cuvinte.
Sfâșiată de frunze
s-a cuibărit
în amurg.
3. Despărțire
Trenul a sfărâmat
vitralii
în noapte.
O sferă înjumătățită
și peronul gării
- ultime amintiri.
4. Plângere
Lăcrimând
cerul s-a despuiat
de îngerii răzvrătiți
ce sângerau
infinitul…
5. Epitaf
Unghiile Morții
scrijelesc
pe morminte
distihuri…
6. Păsările tăcerii
În jurul infinitului
- douăsprezece păsări
de bronz.
Brâncuși
stând turcește
eliberează
zborul tăcerii…
7. Întinat cu hieroglife
Sunt
asemenea faraonului
- întinat cu hieroglife
de zeul Ra.
Privirea mea
poate ucide
Sfinxul…
8. Înviere
În criptă
se deslușea
un giulgiu.
Iisus - nicăieri…
9. Recompunere
Fierbe latent
pământul
a plasmă.
În fiecare
punct cardinal
se recompune
genunea…
10. Metamorfoze
Pe umărul tău
un fluture decapitat
retrăiește NIRVANA…
11. Mărturisire după Shakespeare
În urechea
regelui, otrava
e mai dulce
decât băută
din pocal.
12. Semn
O talpă
ce calcă
de-a latul
pământul
e semn
de stea căzătoare.
13. Sacramente
Tăcerea-i stăpână
sub pietre.
În jur
greieri
rostesc rugăciuni…
14. Tristă chemare
Iisus pe cruce
sângerând
pentru noi
inima porumbelului
a țipat
în răstimp.
15. Plângerea salcâmului
Când țepii
îți cresc
pe dinafară
Cine poate
înțelege
durerea din tine…
16. Asasin fără voie
- recunoaște…
Nu-ți pasă
că ucizi, fără voie,
iluziile
în tine.
Mă întreb
cine te poate
ierta pentru asta…
17. Răsărit, de amiază
Unei dimineți
i-au crăpat
unghiile.
Soarele aștepta
răsăritul;
mașini, tramvaie
și munți de căldură
îmi plesneau
în timpane
broboane mute.
Pe la amiază
biblioteca foșnise
a umbră.
18. Fraudă
Printre degete
mi s-au ascuns
câțiva îngeri.
Uite așa
au părăsit
ei - fraudulos -
Raiul.
19. Peisaj I
Plouă obtuz
pe catafalgul nopții
cu îngeri despuiați.
- Dumnezeu încrustează
regrete.
20. Funebră
Statui scrijelite
pe socluri
în parc
murmură
rugăciuni de priveghi.
Toamna
sună a recviem
prin copaci…
21. Starea de după
Din agonie
extazul învierii,
sânge
e lacrima de înger
pe trupul lui Iisus.
22. Pre-geneză
Tatăl meu
visa cruci
de forma literei X.
Pironit
- pe fiecare
în parte -
mi-am odihnit trupul
înainte de a mă naște.
23. Vedenii
Îngerii au adormit
în ploaie.
Trupurile lor
îmi par
lungi asfințituri…
24. Ultima zvâcnire
Zâmbetul șarpelui
imortalizat violent
sub piatră.
Martor ultimei zvârcoliri
- asfințitul.
25. Atitudini
Îngerul
purta aceleași haine
și
mă privea atent
prin geamul opac
al nopții
- schițasem un zâmbet.
Îngerii nu imită
muritori…
26. Inițiere
Amurg, peste buzele tale,
abandonat ereziei -
tăcere
sărut
infinit…
27. Literă de toamnă
Nefirească plutire
frunza de toamnă
- literă încrustată
în vers.
28. Glas de tăcere
Cuvântul născut
din muțenia clipei
silabisea
fiecare frunză
în trecerea sa
prin anotimpul uitării…
29. Desene
Toamna
desena cuvinte
despre punctualitatea
clipei - minut.
Viața
desena stele
despre tăcerea
din noi.
O stradă
desena tălpi
despre trecerea
unui gând nerostit.
30. * * *
pentru I. S.
Și parcă plouă
tot mai des
a toamnă
cu frunze
- inițialele
numelui tău -
răsărit de amiază
încrustat
pe retină
sau poate
miez de rugăciune
șoptită
în noapte…
31. Zbor
Zămislite
de cer
două păsări
zburau norii
printre aripile
lor albastre.
32. Îmbrățișarea privirilor
Desenasem un joc
și două plângeri obtuze
au rupt
din îmbrățișarea
privirilor noastre
necuvinte.
33. Cuvinte…
Cuvântul tău
avea puterea
să condamne
- supus -
cuvântul meu
34. * * *
pentru C. B.
Nu-mi cere
să îți vorbesc
despre cuvinte
când ele mi se par
atât de reci
- mai reci
decât o lumânare
aprinsă-n sfeșnic,
mai reci
decât zăpada albă,
mai reci
decât o lună plină,
mai reci
decât privirea ta…
35. Baloane sparte
Confecționăm
baloane colorate
din vise
- trecem parcă
mai ușor
peste pierderea
vreunuia dintre ele
atunci când
se sparge…
36. Decembrie III
Dimineața
se înghesuise
mută
printr-o fereastră
- zăpada
cerne gânduri
în alb.
37. Ermetică
Pe trupul tău
o platoșă
- ermetică-ncrustare -
și două aripi
de plumb
zădărnicind
un zbor…
38. Gânduri presate
O floare de mac
presată
între cuvinte
- iubire nemărturisită…
39. Postmodernă
Ne dezbrăcăm
de cuvinte
și dansăm
cu un șarpe
tangouri obscene
- un măr
a mușcat
fructiera…
40. Colindele șoapte
Ascultă șoaptele
în alb
- colinde ale unei inimi
în formă de stea -
cadoul trist
al unui anotimp
celest…
41. În noi…
E atâta
iarnă
în noi
și nu locuim
la Polul Nord…
- ninge cu petale
de crin
pe morminte -
E atâta
decembrie
în noi
și desenăm
pe zăpadă colinde…
42. Lăuntru
Scrijelim
pe pereții
goi ai sufletului
cuvinte rostite-n
tăcere
- secunde în alb
ce dospesc târziul
din noi…
43. Suflet peste clipe
Ascultă
cum ninge
la mine
la tine
suflet răstignit
peste clipe.
În răstimp
pentru a te-aminti
Dumnezeu te-a uitat…
44. Cu ochiul tău
Ești aici
lângă mine
cu ochiul tău
plin de litere;
între două
anotimpuri
- lumină tânără.
45. Despre noi
ne strângem
în noi
când ne naștem…
ne rupem
din noi
când murim…
46. În mine
Mă așezasem
în mine
ca într-un coșciug
și cineva a vrut
să bată
patru cuie…
47. Precauție
înălțăm
castele de nisip
în nori
- acolo nu sunt valuri
care să spele
meterezele noastre -
confuze deseninări
pe plajele
sufletului…
48. Amurg
în
orbitele
cerului -
lumina zvâcnește
târzie
a toamnă
49. În tăcere
Cuvintele
ne sunt mai aproape
iarna
dospesc
pe zăpadă
până se topesc
în tăcere…
50. Adolescență
De la o vreme
îl visez
pe Brâncuși
- cioplind
Sărutul -
clipe spre infinit
turnate
în bronzul
uitării…
51. Peisaj II
Amurgul
se prelinge
crud
pe retină.
Păsări negre
ucid
tăcerea.
52. Închisoare
Locuiesc în mine
ca într-o închisoare.
Să-mi țină de urât -
pe pereții celulei
scrijelesc
versuri…
53. Nu vând cuvinte
Între tine
și tăcerea mea
aleg tăcerea
- nu vând cuvinte
...
54. O stare, un somn, o idee
Plutește în mine
o stare
un somn
o idee…
iar tu
te ascunzi
de tine
în mine
- nisip în clepsidră…
55. În clepsidră
Plouă confuz
despre tine
- în clepsidră -
poate o secundă
îți va întoarce spatele…
și timpul
o va înghiți.
56. Sfinx, de nisip
Cu tine
voi zămisli
Sfinxul
- între doi ibiși
… nisip
57. Bacoviană
Noaptea
țipă murdară
a ploaie
- parcă îmi zâmbește
Bacovia, insistent…
58. De vorbă cu tăcerea ta
Nu ai nimic să-mi spui?
Foarte bine…
Despre tine
îi povesteam
îngerului meu.
L-am convins
să își amaneteze
până și nimbul.
Să locuiască
în mine…
Să te gândească
și el
cum te iubeam eu.
A vorbit într-o zi
cu tăcerea ta…
- l-ai alungat,
poate nu fără remușcări -
…
- pentru tăcerea ta,
crucea lui
o port de azi
eu…
59. * * *
pentru A.C.
Mi-e sufletul ieftin.
De atâta rugină
îmi pare
o grămadă de fiare vechi…
60. Contur
pe trupul
primăverii
norii
se lacrimă
năruiți
în epifanii…
61. Execuție
Decapitate
secunde
se preling,
zvârcolindu-se
pe eșafodul
numit generic
timp.
Pe barda
călăului -
nici o urmă
de sânge…
62. Negru
secundele
strivesc liniștea
pe pereții camerei
îngeri în negru
zugrăvesc timpul
63. Clipa tăcută
Mi-e toamna
aproape.
Brațele ei
leagănă
clipa tăcută
din mine…
64. Inscripție cosmogonică
Ochii lui
te-au plâns
cu lotuși -
ți-ai scăldat
trupul
cu lacrimile
zeului…
65. Scrisoare din țara faraonilor
Mi se descompun
gândurile
între Amun și Re
iar tu venerezi tăcerea
- printre morminte
Egiptu-i departe
iubito…
cu Teba, Tanis și Karnak
între gheare,
tăcut, Sfinxul
se scufundă
în Nil…
66. Decriptare
Printre siluete marine
decriptăm
zborul pescărușilor
- freamăt de aripi
la limita
zării…
67. Motiv de frustrare
Zborul păsării
nu este decât
o prelungire
a frustrărilor noastre.
Deasupra
se desenează
cerul.
68. Accente
Þipătul
pescărușului
- sevraj
la malul mării.
69. Tălpile zeilor bătrâni
Zeii bătrâni
sunt internați
în ospicii
- tălpile lor
nu pot călca
de-a latul
pe toamnă…
70. O plângere a sufletului
E toamna
o plângere
a sufletului
- un trup de rouă
scrijelit cu frunze
și poate
o înviere…
71. Eșafod aglomerat
Pustiul
se oglindește în noi
- ne condamnăm resentimente vechi -
în penitență
durerea toamnei
e-o trecere subtilă
de la o condamnare la alta.
Păsări negre
rânjesc fotogenic
- eșafodul
s-a aglomerat
cu amintiri diforme.
72. Sfâșiere
În brațele toamnei
suferim
sfâșierea mută
a sufletului ieftin
încrustat în carne
- tributul nostru barbar.
E o liniște dureroasă
în noi,
dar nimic
din muțenia clipei.
73. Silabisire
Fiecare toamnă
este în sine
o uitare.
O vară pierdută
pe un peron
cioplit obtuz
din clipe
ce ne renegă prezentul
- parcă murim
cu fiecare frunză
silabisită,
cu fiecare nor
ce sângerează a toamnă…
74. Naștere
În noi
toamna
îl sculptează
pe Brâncuși.
- Liniște!
Acum se naște
un demiurg.
75. Cuvinte sfâșiate
Un înger
m-a lovit
peste gură
cu palma
- cuvintele
se nasc
sfâșiate
de unghiile sale
…
76. Al 12-lea ceas
Este în liniștea
clipei
ceva din muțenia
unui turn
fără orologiu -
decapitarea secundei
în al 12-lea ceas…
001888
0