Andrei Lazăr

o cam scalzi până la final, chiar dacă textul e scris unitar, aproape fără cusur, cu minimum de mijloace, controlat și cu mână sigură, exceptând câteva ironii ieftine rău de tot gen Pierd energie, o să mor mai repede, continui., unde vocea asta cumva vulnerabilă și patetică nu-ți iese, cel puțin nu din punctul meu de vedere, și nu ca atunci când treci cu fără frică pe lângă câine. mi se pare că prin drumul ăsta ai încercat să creezi o tensiune \"tot mai jos, tot mai jos\", dar doar finalul are ceva din puritatea fâșâitului de hârtie igienică și desfășurarea ei ca o scară dintr-un poem mai vechi de-al tău.