Andrei Langa

Mâini întinse spre privirile altora, mâini mici și atât de cuminți, mâini mari și mult prea mărturisitoare. Dacă ai fi reușit să vorbești atunci, ai fi zis, desigur, despre prețul

Oprește-te aici unde urcă drumurile spre cer. Nu mai căuta vreo asemănare între oameni. Ea nu există. Păsări mici zboară de zori deasupra cuiburilor lor orbitoare. De aici începe pacea pe

Nimeni nu poate să intre în casa ta labirintică. Astfel trec zilele toate, in-di-fe-ren-te. Viața ta este de melc, crocantă şi moale, crocantă şi moale. Nu ştii dacă urci sau cobori şi

Cantabrian prin adopție, José Hierro s-a născut în anul 1922 la Madrid și a avut un dublu debut literar, consemnat în 1947, cu plachetele de versuri „Tierra de nosotros” și „Alegria”, pentru

Dacă se crede în tine, E totul ce poate rămâne Din astă lume păgână Pictată în alb și în negru. Demența nu-i punct de salvare, Deși pare-a fi necesară Pentru-a afla unde doarme Acea vietate

Înfloresc copacii-n cimitire. Nu mai vine Veacul de Apoi. Cine ar putea să îi întoarcă Pe cei morți la viață, înapoi? Să-i îmbrace-n alte haine, albe. Să le dea din bunurile lumii. Cine ar

Nu mai obosești să-ți cauți în taină prietenii tăi tăcuți, care te primeau cândva printre primii la un apus de soare reflectant. Acum le-a rămas doar atât, ca să stea la geamurile lor mici

Acea dispărută Stă în umbra unor pereți pictați. Ea nu știe unde se ascunde Soarele Și de ce nu cad picăturile de ploaie. Pare un simplu joc această despărțire de cei dragi, Însă prea dură e

PE CRENGILE FRÂNTE ale copacului desfrunzit strălucesc fructele coapte în razele unui soare stins demult. Mâini de copil se întind să le culeagă, însă nu le ajung. Aroma amăgitoare ale

Uneori ți se pare că poezia Va muri între patru pereți Și nimeni nu-i va cunoaște destinul. Uneori ți se pare că-i lipsă de sens În liniștea melodiilor tale. O simți uneori... Uneori ți se