a fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata
un clopot din cele ceresti
si o simpla galeata.
de dimineata pana seara
clopotul batea,
pe cand galeata la fantana
apa-ntruna scotea.
si-i
omul din oglinda
e un mare tampit,
n-o spun ca o stiu,
dar asa am citit.
nebarbierit,
cu parul in latze,
omul din oglinda
e de dat la ratze.
ma umfla rasul
doar daca ma gandesc,
ca
arata-mi drumul spre inima ta,
un drum atat de putin cunoscut,
sa pot si eu acolo intra,
sa vad daca e cum s-a crezut.
iti voi da in schimb
momente de placere
ce de veacuri le ascund
prin
intr-o colonie muncitoreasca
de pe Valea Sebesului,
Muncitorul Petrica
are un fiu cu propria sa fiica.
Nascut cu trei saptamini in urma,
baiatul a fost abandonat
intr-un spital din
nu-i somn, nici stiuca,
doar noaptea nauca,
noaptea burtii mele,
flamanda de stele,
si nu-i de manacare
decat un drob de sare,
un mar si-o portocala stricata
si o galeata fara toarta.
ai
nEpoetul scrie
pe o coala de hartie
impartita-n doua,
pe coloane de cate 3
despre ce au mai scris altii,
cam aceleasi idei,
dar le adauga putin
sa fie diferit,
ca la masa cand mananci,
dar
sper sa fie in asentimentul celebrului \\\\\\\"cineva sincer\\\\\\\", si imi place sa cred ca sta e ceea ce a vrut sa faca si el. Rezultatele se cunosc.
eu am vazut poezie
acolo
domino dancing...
se aude in aer
parfum de femeie,
pe ritmuri muzicale,
se-aude noaptea
fara nic o idee,
pe urmele pasilor tai
innisipati adanc
printre cochilii de scoici
care nu stau la
O iubire nu se uita nicicand,
Are ceva special in ea,
Nu te lasa prada acestui gand,
Am incercat si eu, dar n-a iesit asa.
m-am lasat prada unei ode,
am luat ideea si-am transformat-o,
pe
astazi ma simt in extaz,
astazi ma simt extaziat,
nu ma-ntrebati,
nu am idee nici eu
ce s-a intamplat.
poate e timpul de vina,
poate e muzica din surdina,
sufletul meu s-o fi inaltat,
