Recamierul din odaia sumbra
ma-nvaluie cu-o umbra.
Si-mi este cald, si-mi este bine,
si-mi este asa dor de tine!...
Doamne, ce sani frumosi!
Atat de mici, si-atat de gratiosi!
Si dorm. Si
Inspiratia se naste din cuvinte -
din cuvintele ce mor
in chinuri groaznice
sub ghilotina, sub topor.
Astazi e o zi linistita,
nu susura nici un izvor,
si nu mai bate din aripa
nici inger si
M-ai numit cum ai vrut
si am ajuns asa
de rasul tuturor.
Nu am vrut sa fiu decat
cine sunt, fara a
fi altcineva.
Sincer.
Daca nu ti-ai dat seama
inca, ar trebui sa-ti dai
de acum
in visul meu se vede-o apa,
si-o salcie pe marginea ei,
sub ea, noi doi,asteptand sa treaca
o dragoste, o ploaie, sau niste idei.
dar apa e clara, curge linistit,
eu ti-am adormit cu capul in
sunt omul cu 1000 de pacate,
sau poate ca 1000 este prea putin,
mi-am innecat amarul in vin
si am fumat tigarile toate.
Femeile!...cate deceptii! cate deziluzii!
pe toate le-am iubit si n-au
se petrec in lume atatea lucruri,
ne indragostim de atatea ori,
ca nu sunt suficiente pentru comparatii
nici macar o infinitate de flori.
cu creionul vietii scriem intruna,
sunt texte ce-n
O iubire nu se uita nicicand,
Are ceva special in ea,
Nu te lasa prada acestui gand,
Am incercat si eu, dar n-a iesit asa.
m-am lasat prada unei ode,
am luat ideea si-am transformat-o,
pe
am intalnit-o pe margini de nisip,
dincolo de valuri si de timp,
ingandurata, plansa, fara dorinta
si m-am gandit ca n-ar fi rau
sa ii imprim si ei putina credinta.
m-a privit suspicios, cu
e o tristete nebuna in toti si in toate,
se plang oamenii la porti, pe inserate,
se-aud tipete straine in noapte
cand numai tinerii, tristi si ei, se mai duc la serate.
e o tristete nebuna in
arata-mi drumul spre inima ta,
un drum atat de putin cunoscut,
sa pot si eu acolo intra,
sa vad daca e cum s-a crezut.
iti voi da in schimb
momente de placere
ce de veacuri le ascund
prin
sunt urmarit peste tot
de vise neimplinite
ce sa le uit nu pot.
ma urmaresc cu-nversunare,
de stau in casa,
de ies la plimbare.
vad visele in frunze goale,
in copacii goi
si in bratele
am inceput sa pun
doar intrebari fara raspuns,
caci nimeni nu mai are
nimic de spus.
astept sa aflu misterele toate,
sa mi le dezvaluie cineva,
ca o femeie goala
dezbracata in goliciunea
domino dancing...
se aude in aer
parfum de femeie,
pe ritmuri muzicale,
se-aude noaptea
fara nic o idee,
pe urmele pasilor tai
innisipati adanc
printre cochilii de scoici
care nu stau la
astazi ma simt in extaz,
astazi ma simt extaziat,
nu ma-ntrebati,
nu am idee nici eu
ce s-a intamplat.
poate e timpul de vina,
poate e muzica din surdina,
sufletul meu s-o fi inaltat,
hai sa ne jucam,
oricum nu se face nimic serios in aceasta tara ,
asa ca
hai sa ne jucam de-a poetii,
de-a betivii,
de-a suporterii de fotbal,
de-a prostituatele care se-nvart la bara.
hai
atatea lucruri ciudate,
iubiri deformate,...
nici nu ma mai mir...
hai sictir!
dragostele mele-s neimplinite,
povestile-s nepovestite,
am cel mai crunt destin,...
hai sictir!
vecinul de
nEpoetul scrie
pe o coala de hartie
impartita-n doua,
pe coloane de cate 3
despre ce au mai scris altii,
cam aceleasi idei,
dar le adauga putin
sa fie diferit,
ca la masa cand mananci,
dar
intr-o colonie muncitoreasca
de pe Valea Sebesului,
Muncitorul Petrica
are un fiu cu propria sa fiica.
Nascut cu trei saptamini in urma,
baiatul a fost abandonat
intr-un spital din
crac peste crac,
picior peste picior,
esti prezentatoare sexy
la televizor.
ne faci educatie
cum nu facem la scoala,
cum nu ne face tata,
nici mama cand ne tine-n poala.
surpriza e
am excavat in cautare de comori,
se impotmolea excavatorul in unsori,
sufletele oamenilor erau ca de piatra,
aveau moaca tampa si imi parea acra.
seful meu urla cu disperare,
ca eram pe cel
exist-
sunt sambure
in mijlocul caisei tale
si am aroma de migdale.
existi-
caisa in copac,
cand nu vorbesti
nu pot sa tac.
existam-
impreuna alcatuim un tot,
nu o cireasa
ci caisa, pe
omul din oglinda
e un mare tampit,
n-o spun ca o stiu,
dar asa am citit.
nebarbierit,
cu parul in latze,
omul din oglinda
e de dat la ratze.
ma umfla rasul
doar daca ma gandesc,
ca
a fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata
un clopot din cele ceresti
si o simpla galeata.
de dimineata pana seara
clopotul batea,
pe cand galeata la fantana
apa-ntruna scotea.
si-i
sunt un excroc cu clasa;
sa trag teapa e ceea ce stiu,
sa sting lumina,
sa te infund
in rahat pana la gat.
sunt un excroc cu clasa;
clasa intai,
vagon de dormit,
nu te mai intreba
